)
Articol de Remus Dinu - Publicat miercuri, 22 aprilie 2026, 02:41 / Actualizat miercuri, 22 aprilie 2026 03:15
Despărțirea intempestivă dintre Rădoi și FCSB are de ce să-l preocupe și pe Gică Hagi. Campionatul idilic visat de noul selecționer, împânzit cu binefăcători misterioși, proiecte sănătoase și „decari” neșlefuiți, pare mai degrabă o închipuire, un exces copilăresc de optimism, neacoperit de realitățile fotbalului nostru
Mai mare dragul să urmărești cap-coadă conferința de instalare a lui Gică Hagi, dacă n-ai ști care e, de fapt, materialul clientului.
Proiectul de țară al „Regelui” sună exaltant în teorie și înlănțuie rezolvări pentru multe dintre temele presante care ne macină. Aria de selecție e pe săturate, juniorii noștri încă mustesc de talent, iar campionatul, unde multimilionarii sunt imperativ chemați șă-și ruleze capitalul, e o pepinieră inepuizabilă de variante pentru lot.
Suntem încă înzestrați și avem arme să ne luăm la trântă cu strașnicii Europei, ne asigură selecționerul proaspăt numit de FRF. Totul merge ca pe roate, deci.
Prea încrezător?
Optimismul lui Gică Hagi mai că molipsește și te tentează să uiți, măcar pentru câteva zeci de minute, de traumele cu care te lasă episoadele hilare, declarațiile absurde văzute și auzite săptămână de săptămână la TV, scandalurile de arbitraj sau eșecurile europene devenite obișnuință la noi.
Simbol al tinereții părinților noștri, Hagi e un magnet de popularitate, și-a câștigat dreptul să fie un formator de opinie și absolut nimeni nu-l poate opri din a-și expune convingerile. Un personaj de o complexitate incomensurabilă, sortit să rămână reper indiferent care ar fi deznodământul actualului mandat.
Îl așteaptă patru ani lungi și provocatori, în care poate să probeze că argumentele lui au avut câștig de cauză și că vocile ursuze care-i contestă filosofia s-au înșelat amarnic. Bine ar fi să fie așa!
Când a părăsit nationala, în 2001, un Hagi „mai tânăr și mai neliniștit”, cum însuși se autocaracteriza în prezentarea de luni, se aventura să arate cu degetul „nenorocirile” din campionatul intern, într-o perioadă în care Divizia A băltea în aranjamente, jocuri de culise și Cooperative.
Acuza mai mult sau mai puțin voalat Federația lui Mircea Sandu că nu intervine cu bisturiul peste un campionat putred de blaturi, păstorit de „rechini” care se înfruptă din cluburile luate captive. Tocmai pierduserăm „barajul” cu Slovenia, iar șirul calificărilor succesive ajungea la final.
Mondialul a rămas o iluzie de atunci, fotbalul românesc bifând eșec după eșec, indiferent de generație, de selecționer, de numele administrației care a guvernat la Casa Fotbalului.
Un sfert de secol mai târziu, un Gheorghe Hagi mult mai cumpătat și mai puțin coleric se angajează să scoată din obscuritate fotbalul românesc, convins că deține toate atuurile pentru a reforma din temelii naționala și că răul de atunci a fost în totalitate extirpat. Are dreptate?
„Nenorocirile” de ieri și de azi
„Nenorocirile” invocate de Hagi în 2001 nu mai există în forma de atunci, dar s-au preschimbat în obiceiuri la fel de dăunătoare pentru un fotbal care inhalează și astăzi nepermis de mult aer irespirabil. Toxic.
Până și Mircea Lucescu abandonase să mai spere cu adevărat că-și poate alimenta naționala din năvodul întins peste Liga 1. În a doua parte a mandatului, fostul selecționer a arătat cu degetul spre nivelul de multe ori îndoielnic al Superligii și implicit spre aria îngustă de selecție pe care întrecerea internă i-o oferă.
N-a mirat pe nimeni că doar doi jucători din circuitul primei ligi, Bancu și Bîrligea, au prins primul „11” la Istanbul.
Rămâne, deci, întrebarea: va putea noul selecționer să impulsioneze un campionat lipsit de vigoare? Și dacă da, cum?
Hagi asistă la un spectacol caraghios încă din prima zi de mandat
Nici nu s-a instalat bine în noul birou, că „Regele” asistă deja la scene incompatibile cu ceea ce ar trebui să presupună un campionat guvernat de practici sănătoase.
FCSB, club autoproclamat etalon pentru competitoare, cu o treime de echipă potențial selecționabilă, biciuiește orice urmă de normalitate cu un dans elucubrant unde patronul mulțumește Divinității că propriul jucător s-a „rupt”, iar antrenorul se joacă „de-a antrenatul” până când se plictisește și își ia tălpășița spre aeroport.
Chiar la fostul club al lui Hagi, conferințele sunt, mai nou, despre „a-i mânca beregata rivalului”, în timp ce candidatele la locuri de baraj și Europa se complac în insolvențe și dosare de licențiere respinse.
Inutil să mai menționăm stadioanele pe jumătate goale din Liga 1, terenurile înnămolite, simulările obscene și arbitrajele scandaloase care ne „delectează” weekend de weekend.
Aici sunt invitați „oamenii bogați din România”, pe care Hagi ar vrea să-i vadă făcând coadă la porțile cluburilor din prima ligă. Concurând, bineînțeles, cu echipele abonate până în măduvă la bugetul de stat.
Mult succes, domnule Hagi! O să aveți nevoie!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
