)
Articol de Narcis Drejan - Publicat duminica, 16 februarie 2025 23:12 / Actualizat duminica, 16 februarie 2025 23:19
La ora meciului dintre Gloria Buzău și FCSB ningea ca-n basme, însă momentele de vreme severă scot în evidență sărăcia și nepăsarea, iar dacă o dăm în basme, vorba ceea, se ținea norocul de dânșii ca pulberea după câini.
Așa cum încep poveștile cu a fost odată ca niciodată, la fel și la Buzău, Iași sau Ploiești, unde vreți voi. Erau niște primării care n-aveau nici după ce bea apă, nici tu casă, nici tu masă, așa se plângeau dânșii, de fapt, aveau de toate, mai ales echipe de fotbal.
Jucătorii erau plătiți regește, deși jucau fotbal mai rău decât ulcelușele și să nu te iei vreodată de ăla durduliu, cu voce pițigăiată, că v-ați fi luat câmpii și erați ponegriți de ajungeați leșinați de foame.
Ninge ca-n povești și plugu-i înghețat
Iarna îi luă din nou pe nepregătite pe oficialii de pe Municipalul din Crâng și oricât blestemau și se rugau babele să nu-i mai dea cu atâta ninsoare din cer, parcă tot mai mult ningea, iar stadionul se umplu tot de un strat alb de zăpadă, în care afundai urșii și lupii, deopotrivă.
Și ca-n „Prostia omenească”, de Ion Creangă, gospodarii găsiră un tractoraș modern, din vremuri suveraniste, dar nu avură plug, așa că legară o băncuță de lemn și uite așa ajunseră celebri și se făcură de râsul lumii. Și-am încălecat pe un plug și v-am spus povestea-n târg, și-am încălecat pe Durău, să vă spun povestea din Buzău.
Nepăsare și soluția băncuței de lemn
Imaginea cu băncuța de lemn trasă de un utilaj, pentru a îndepărta zăpadă, ne arată sărăcia și nepăsarea din fotbalul nostru, raportată, evident, la societate. Antrenorul Buzăului, Eugen Neagoe, atrăsese atenția încă din cantonamentul din Antalya, că pe la Buzău nu se ocupă nimeni de gazon, că deși promovată, echipa evoluează în condiții de Liga a III-a.
Povestea o cunoașteți cu toții, fie că vorbim de Buzău, Ploiești sau Iași, politicul s-a învățat, sparge niște bani publici, se ceartă apoi cu unii, echipa dispare și reapare în campanii electorale. Sfârșitul e același de fiecare dată, echipa se desființează și așteaptă un primar gospodar sau înnebunit după fotbal.
Pe la LPF, de exemplu, atmosfera este relaxată, se ascultă muzică clasică, de pe geam se vede un parc romantic, îmbrăcat în albul iernii, iar pe site tronează o avancronică cu titlu de gazetă de perete: „Sărbătoare la Buzău”.
Nici Virgulius nu mai scrie, în vreme ce președintele câștigă un salariu uriaș, care l-ar face invidios și pe Regele Charles al III-lea. Dar despre fotbal? Despre sărăcia echipelor, despre cei care dau licențe cu ochii închiși? Când dezbatem problemele astea, când o să renunțăm la celebrele clișee: „Iarna ne-a luat pe nepregătite, instalațiile de pe stadion nu fac față, niciodată nu a nins așa, cine juca pe vremuri fotbal în februarie!”.
Vai de noi și vai de ei
La noi, zi de zi există acest niciodată, intervin eternele scuze, iar oamenii de fotbal sau cum s-or mai numi astăzi fac orice pentru a mai prinde o ciozvârtă de la dom’ primar.
Și acum sincer, în condițiile de la Buzău, Iași sau orice alt oraș care abia se târăște, cu un club care nu știe cum să mai prindă o insolvență, pentru a-i fraieri pe fotbaliști, să le treacă salariile la datorii chirografare, adică la revedere bani, cum să speri la un fotbal sănătos?
Cum să crezi că un club care dă afară 10 fotbaliști în iarnă, aduce alți 12, pe care-i dă afară în vară, pentru ca din sezonul estival să-i înlocuiască, de data asta cu 14 străini vrea fotbal sănătos? Când propriul stadion devine o povară, când clubul se minte sub pretextul unor bani publici, atunci drumul spre desființare e sigur. Și dacă ar fi valabil doar la Buzău...
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
