)
Articol de Mihai Mironică - Publicat joi, 24 aprilie 2025 10:33 / Actualizat joi, 24 aprilie 2025 16:28
Ce zi plină de semnificații… Marius Șumudică a fost scos cu Rapid din Cupa României de către Hermannstadt, în timp ce Cristi Chivu a obținut cu Parma prima victorie a clubului în fața lui Juventus după 10 ani. Cei doi candidați principali din august trecut pentru postul de antrenor la Rapid… Iar Șumudică a fost răpus chiar de posibilul său succesor, Marius Măldărășanu. Ce triunghi cinematografic, ce scenariu de film…
A fost ziua în care decența a triumfat. Măldărășanu și Chivu sunt două persoane cu apariții publice echilibrate, iar stilul lor se regăsește și în jocul echipelor pe care le antrenează. Mandatul consistent de 4 ani al lui Măldărășanu este încununat cu această calificare în finala Cupei și, cine știe?, poate chiar cu obținerea trofeului.
Chivu face o treabă excepțională la Parma și orizontul salvării se conturează pentru echipa pe care a preluat-o într-un context dramatic.
De la balaurul West Ham la Balaurele din Sibiu
În schimb, fanfaronada lui Șumudică s-a sfârșit lamentabil. Eliminat din Cupă de o echipă de play-out, rămas pe ultimul loc în campionat după o jumătate de play-off. Nu are nicio scuză. A avut echipa la dispoziție din august, iar în iarnă ne-a spus că aduce jucători cum nu a mai văzut România. A fost învins din nou de Hermannstadt, el având echipa cu cel mai mare buget de salarii din SuperLigă în timp ce Măldărășanu este antrenorul unui club aflat în insolvență.
Marius Șumudică a săpat cu râvnă la groapa lui Neil Lennon și până la urmă a căzut în ea. Am căutat în tot acest timp să regăsesc antrenorul care m-a cucerit în perioada de la Astra, când a oprit dictatura Stelei, cum se numea în epocă, și când a făcut minuni în cupele europene. Dar n-am redescoperit decât un Halagian la fel de alb la păr precum originalul, doar cu pantalonii mai rupți.
Cum să revii obsesiv și aseară, ca și după alte eșecuri, cu primitivul „jucătorii mei nu știu să se tăvălească pentru a ține de rezultat”?
Deci Marius Șumudică era dezamăgit că fotbaliștii Rapidului nu s-au tăvălit, nu au tras de timp pentru a prinde prelungirile nu cu West Ham, trupă de Premier League pe care Șumi o elimina de două ori, ci cu echipa insolventă Hermannstadt. Care e totuși un Balaure, trebuie să recunoaștem.
Galeria l-a instalat, ea l-a demis
Marius Șumudică a fost o fantezie a galeriei. A eșuat în primul mandat de antrenor în Giulești, fiind concediat de Copos când era cu echipa pe 5. Acum e mai rău, pe 6, și e acolo pentru că actualul sistem nu-i permite să coboare mai mult. Ca jucător nu a fost rău, dar, să fim serioși, nu prinde topul primilor 50 de fotbaliști din istoria Rapidului!
Și totuși, Șumudică a fost cel mai popular om din istoria modernă a Giuleștiului. A ajuns acolo, pe piedestal, doar pentru că a înjurat constant Steaua împreună cu galeria. Doar că înjurăturile nu mai au nicio valoare când trebuie să pregătești Rapidul. Ele nu mai pot acoperi faptul că ai câștigat mai puțin de jumătate din meciurile în care ai fost antrenorul Rapidului în acest mandat.
Înjurăturile și toate celelalte gesturi obscene i s-au întors lui Șumudică în față. Galeria l-a împins cu violența sa verbală spre anunțul demisiei deși Șumudică nu avea de gând să și-o dea după ce declarații oferise la finalul meciului. Asta pentru că suporterii au fost suporteri cam de nivelul lui de antrenor la Rapid.
Suporterii nu sunt cei care te însoțesc la bine. Aceia sunt însoțitori. Suporterii sunt cei care te susțin la greu, mai ales dacă ești un idol. Până la urmă, Șumudică rămâne un personaj care și-a creat aura de idol pe înjurături, dar tot de înjurături a fost doborât.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
