)
Articol de Cătălin Striblea - Publicat vineri, 02 aprilie 2021 16:29 / Actualizat vineri, 02 aprilie 2021 18:20
Zilele acestea apare în librării volumul Nadia și Securitatea, scris de reputatul istoric Stejărel Olaru, sub sigla editurii Epica. Am avut ocazia să citesc cartea înaintea marelui public urmând a participa la lansarea sa, miercuri, pe 7 aprilie. O recomand cu încredere tuturor.
Cred că este una dintre cele mai importante cărți din istoria sportului nostru și care vine să lămurească definitiv întrebarea majoră care înconjoară gimnastica românească: avem de ce să fim mândri de medaliile noastre? Și o face de o manieră tranșantă pentru că aici nu mai vorbim de mărturii, interviuri sau amintiri cosmetizate.
Întreaga carte este scrisă pe baza documentelor Securității și a miilor de note informative despre Nadia Comăneci. Aparatul de supraveghere comunist a plantat în jurul ei un uriaș corp de informatori și tehnologie de ascultare cu care a notat fiecare minut și fiecare întâmplare din intimitatea sportivei.
Lectura paginilor de documente ale Securității și sinteza realizată de Stejărel Olaru îți vor face rău la un moment dat. Abuzul și teroarea descrise sunt atât de mari încât revolta te podidește.
Gazeta Sporturilor a prezentat o parte dintre mărturiile importante.
Ce lucruri trebuie să desprindem din ceea ce a documentat Stejărel Olaru?
Întâi de toate că toată lumea din jurul Nadiei turna la securitate. De la președintele Federației până la doctorul lotului și coregraful Geza Pozsar. Antrenori, funcționari, jurnaliști, toți au contribuit într-un fel sau într-altul la acest uriaș catalog al delațiunii. Inclusiv Bela Karolyi a dat mărturii Securității, în câteva rânduri, despre eleva sa.
Abuzul asupra Nadiei și colegelor sale este coșmăresc, greu de acceptat și incalificabil chiar și după standardele acelor vremuri. Marile campioane ale României erau strunite cu bătaie, crescute cu bătaie și pregătite cu bătaie “până le dădea sângele pe nas.” “Sunteți niște vaci, proaste, educat prost de familie, nu sunteți bune de nimic”, este doar una dintre exprimările curente ale antrenorului.
Înfometarea și interdicția de a bea apă sunt alte metode antrenament. Fetele primesc mâncare pe ascuns până și de la securiștii care sunt în preajma lor. Nadia este lăsată trei zile fără hrană doar ca să intre în parametri. Se ajunge până acolo că Rodica Dunca bea apă din bazinul veceului ca să nu moară de sete. Iar Nadia fuge și încearcă să atragă atenția cu un gest care putea să-i aducă moartea.
Toată lumea, de la Securitate la Ceaușescu, știe aceste lucruri. Apar în note informative, sunt raportate, există plângeri. Inclusiv una a fetelor trimisă direct la Ceaușescu. Iată un fragment, așa cum a fost scrisă: “Știm că nu se bat copii dar noi așa cum a citit din cărți facem lecții ca în vechile circuri cu bătaie și pedepse.” Iar asta înaintea Olimpiadei din ‘76.
Mai e ceva. Este devoalat un imens aparat de corupție care face campioane și modifică clasamente în lumea gimnasticii mondiale, după bunul plac al mai marilor zilei. Un aparat din care România este parte cu vârf și îndesat și de care se desparte doar când el vrea să-i pună frână Nadiei. Este un singur moment când corupția e învinsă: atunci când Nadia e perfectă.
Toate lucrurile descrise în cartea lui Stejărel Olaru ne arată un abuz cumplit și sistematic al antrenorilor și care a fost întreținut și acceptat de conducerea comunistă pentru că “aducea glorie României.” Chiar și atunci când notele Securității spuneau că metodele de antrenament și știința sportivă a cuplului Karolyi erau sub școlile altor state și că se bazează pe bătaie.
Mai mult, o arată Mariana Simionescu, înalt oficial federal și semnatar al mai multor note informative, sistemul de abuz al familiei Karolyi s-a extins în toate centrele de gimnastică și a devenit metoda de lucru preferată a antrenorilor de copii.
Face asta medaliile acelei epoci mai puțin valoroase? Pentru noi ca nație, da. Sunt strălucitoare, dar au distrus vieți. Mai avem cu ce ne mândri? În ce mă privește, eu unul nu mai pot fi mândru. Simt mai degrabă durere.
Dar vă propun altceva. Să schimbăm mândria în admirație. În admirație profundă, constantă și decentă pentru o femeie care s-a dovedit a fi nu numai o mare campioană sau un mare talent, cum altul nu mai este.
Dați-mi voie să-mi exprim admirația pentru un om a cărui rezistență, răbdare și putere mentală sunt dincolo de ce-am cunoscut și auzit. Din toate paginile reiese că Nadia a fost mare luptătoare, s-a opus abuzului, s-a apărat, și-a căutat libertatea și a obținut-o atât în fața antrenorului, care i-a spus că o omoară, dar și față de un regim ticălos care a pus-o în vitrină, apoi a închis cheia și a aruncat-o.
Aceasta este cartea unei ticăloșii profunde și a unui om care a reușit în ciuda tuturor. Respect, Doamnă!
Lansarea va avea loc pe Facebook, miercuri, 7 aprilie, pe contul elefant.ro. Alături de autor se vor afla Marian Voicu, Alina Alexoi și Cătălin Striblea.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
