)
Articol de Alexandru Barbu - Publicat luni, 09 februarie 2026 21:56 / Actualizat luni, 09 februarie 2026 22:59
Și-au anulat cu răbdare mâinile slabe și au câștigat un punct cu câte o centrare bună și o lovitură de cap de fiecare.
O luptă la vârful Superligii ca duelul final dintr-un film vechi, cu samurai, cadrat de reclame proaste: doi dușmani stau nemișcați în bătaia vântului, frunzele foșnesc, de multe ori e despre cine clipește primul. Va veni vremea în care micile detalii, centimetrii în dreapta ai unui șut zdravăn vor genera scandaluri și dezbateri gigantice, vor decide marile bătălii.
Momentan, ne umplem serile cu avancronicile deznodământului. E de așteptat ca Dinamo și Craiova să fie importante până în mai, ele au prestat cel mai bun fotbal al stagiunii.
Se întâlneau pe Arena Națională, stadionul construit cu sute de milioane de euro, fonduri publice, o investiție defectă de la inaugurare - gazonul arat de la partida cu Franța - și până în prezent, când acoperișul retractabil și cubul necesită reparații complicate.
Antireclamă la viitorul play-off
A fost frig la București, -2 grade la primul fluier al lui Kovacs. Le-a luat mult și echipelor să se încălzească. Fazele se poticneau la 30 de metri de porți, vedeam numai frânturi de ocazii. Și pentru că favoritele la titlu jucau la economic: „câinii” se apărau și când atacau, azi se cheamă defensivă preventivă, Coelho îl lipea uneori pe Baiaram de Bancu. „Decarul” oltenilor nu mai e la fel de liber ca în mandatul lui Rădoi.
Acțiunile lui Dinamo împușcau ca niște picături de ploaie. Kopic nu a avut atacant, dar nici atacantul nu ar fi avut mingi folositoare. Pe ceilalți i-a salvat o „fixă”, adică bara lui Screciu, plus o șansă pe care Baiaram a lăsat-o să treacă.
Am scăpat, s-a dus prima repriză. Nu ceream cu sacul de la actul doi, măcar un șut pe poartă.
Cât s-a jucat, s-a marcat. Doar că s-a jucat puțin
La revenire, Craiova l-a pierdut pe Nsimba, accidentat, ca două minute mai târziu Laurențiu Popescu să fie bătut de Soro. Opruț reușea ce Bancu a omis, să fie decisiv din lateral stânga. Și brusc s-a schimbat comentariul la TV, „oaspeții superiori” au devenit „echipa sub așteptări”. O capcană a tabelei.
Deși conducea, Dinamo era cel mult egala Craiovei. Cum, de fapt, urma să se întâmple și „la verde”. Mijlocașii joacă corect, la alibi, sau joacă bine. Cei ai oaspeților au fost în prima categorie, până când Cicâldău a centrat cu nerv și cu sens. Al Hamlawi doar ce își reglase ținta pe Counter-Strike 2.
Destul cu derby-ul de strânsură, sigur?, cu pasele în dorul lelii, Dinamo - Craiova s-a aprins la 1-1, fix după ce Dinamo și Craiova au încetat să se mai prezinte ca Rapid.
Kopic știa că fundașii Craiovei sunt surprinși de pasele în spațiu, așa era să lovească Armstrong. Oricât de multe ar ști și Coelho, Craiova nu a mai lovit, nici nu a mai încercat, deși banca ei cântărea altfel. Am plecat pe fentă, focul meciului s-a stins repede, înainte ca gerul să închidă etapa.
Dinamo și Universitatea Craiova au clipit pe rând și strâng mai tare un clasament deja claustrofob. Să nu clipească prea des, vine ceva din spate.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
