300

Și, grație a cine mai știe câta remontade blanca, a livrat pe Etihad al 300-lea triumf în competiția regină a lumii. Așa după cum, precum spartanii lui Leonidas în bătălia de la Termopile, Carlo Ancelotti și-a condus gladiatorii spre primul succes Real în casa „cetățenilor” lui Pep.

Până la urmă, cei care au plâns au fost fanii campioanei în descompunere a Angliei, după ce campioana Europei a răsturnat, în finalul thrillerului de la Manchester, încă un handicap. Și a mai distrus un tabu, adică a mai cucerit un teritoriu pe harta Europei.

Ai grijă ce îți dorești că s-ar putea chiar să o pățești!

Iar marele învins în lupta pentru ultimul Balon de Aur a fost cel care a râs mai tare la final de bannerul provocator din peluză. Care, dincolo de a prelua hitul talismanului light blue Oasis, s-a întors, ca o ironie a sorții, împotriva gazdelor.

Că nu e bine să-l ridiculizezi pe starul brazilian, tentat continuu de saudiți cu oferte care de care mai abracadabante, au văzut pe pielea lor „cetățenii”, din tribune și din iarbă. Pentru că Vinicius Junior le-a închis gura criticilor.

A devenit un obicei, indiferent de arenele Europei unde șeptarul blanco calcă gazonul, ca fanii adverși să-l transforme în ținta batjocurilor, uneori chiar și a atacurilor rasiste.

Considerat aproape mereu inamicul public numărul 1, Vinicius a avut parte de o primire ostilă și pe Etihad. Rodri, cel care i-a suflat recent Balonul de Aur (după mulți o alegere discutabilă, dacă nu chiar și nedreaptă), a făcut „la greu” poze în tribună.

Campionul naționalelor Europei s-a amuzat pe seama persiflării rivalului, campion continental și mondial al cluburilor. Însă, cum se întâmplă și în fotbal, e bine să ai grijă ce-ți dorești căci s-ar putea chiar să o pățești!

„Fanii lor mi-au dat mai multă putere să fac un meci grozav”

Spre lauda lui, Vini n-a mai căzut în capcana întinsă și din ura fanilor lui City, care l-au huiduit la fiecare atingere de balon și i-au intonat refrenul „Unde-i Balonul de Aur”, și nu s-a mai certat cu nimeni pe Eihad. Nici cu arbitrii, nici cu suporterii, și nici cu colegii.

Iar când brazilianul se leapădă de masca urâtă și se focusează pe ceea ce știe să facă atât de bine, cu talentul la care alții doar tânjesc, nu se poate decât să apară daune pentru adversari.

„Bannerul? L-am văzut, dar de fiecare dată când fanii adverși fac lucruri de genul ăsta, îmi dau mai multă putere și mă ajută să fac un meci grozav, iar acum și aici am reușit”, a spus Vini. Care, în timpul meciului, le-a răspuns laconic, dar sugestiv, arătând spre stema Ligii și spre numărul conex.

Este vorba despre 15, precum „urecheatele” cucerite de los blancos, costumați în orange, parcă pentru a putea fi o Portocală Mecanică în varianta de Madrid.

Carlo Ancelotti 72, liderul meciurilor la Real Madrid în Ligă!

Și care, multiplicat cu 20 (al numărul finalelor de C1 jucate la un loc de Liverpool, Manchester United, Chelsea și Manchester City), dă rezultatul 300. Exact cât al succeselor la care au ajuns los blancos marți seară în competiția unde se simt în largul lor ca nimeni altcineva.

Chiar dacă nu a marcat, Vinicius Jr. i-a oferit assistul (a vrut oare să dea la poartă?) lui Bellingham pentru remonatada reușită în prelungiri, premieră pentru Madrid în deplasare în Ligă într-o fază eliminatorie. Și a „împușcat” trofeul de MVP acordat la final de UEFA.

Quod erat demonstrandum. Într-o seară în care, cu excepția lui Mendy, nu a avut niciun fundaș de meserie în teren (Pep și-a trimis cinci, dar ce folos!), Carlo Ancelotti l-a făcut pe Guardiola să mestece amar, a pagubă, într-un sezon de uitat.

Italianul, căruia cârcotașii îi tot trag clopotele și la adresa căruia chiar și destui fani strâmbă din nas, a demonstrat de ce este antrenorul cu cele mai multe meciuri în Ligă/CCE din istoria lui Real Madrid (72).

Don Carlo a mai arătat și că este modest, declarând la finalul thrillerul de la Manchester, că nu se simte chiar mulțumit, pentru că ai săi elevi puteau fi mai eficienți în fața porții!

BMV-ul a carburat la Manchester în viteză cu toți cilindrii

BMV-ul blanco a accelerat când trebuia (doar Vini Jr. n-a marcat) și va mai avea o șansă de a-l satisface de tehnicianul care l-a vrut pe jucătorul Guardiola la Parma lui Tanzi în 1997.

Pe Santiago Bernabeu, unde City a mai pățit o remontada în prelungiri (trei goluri în cinci minute), părăsind scena în mai 2022. Și de la care meci, cu siguranță, Pep și-l mai amintește pe Rodrigo.

Băiatul cuminte, care nu se supără când Ancelotti îl schimbă cu Brahim Diaz, omul din umbră gata să fie decisiv venind de pe banca de rezerve.

Se poate ca pe Etihad să fi asistat la punctul de inflexiune al unui sezon, care, după egalul din derby, amenința s-o ia pe panta descendentă.

Dar suporterii blancos s-au obișuit cu sinusoidele, nu doar de ieri de azi. Rămâne de văzut cum va fi pe 31 mai sau, de ce nu, peste 150 de zile, când se trage linie și se numără trofeele. Pe cocoașă, sau departe de cerul înstelat.