)
Articol de George Nistor - Publicat luni, 03 august 2026 00:52 / Actualizat luni, 03 august 2026 01:05
„Moruțan va juca doar în dreapta”, spunea Pancu în prima lui conferință la Rapid. Și Dobre? Și Dobre, unde se poate. Adică cum? Sau poate pleacă? Până atunci, până să mai vedem, până când zvonurile își vor cere rândurile, Pancone i-a făcut să joace pe amândoi foarte bine, într-un meci greu cu CFR Cluj, ceva ce doar el putea, într-un timp atât de scurt.
Dacă Olimpiu a avut din nou libertatea să atace spațiile din dreapta, să primească mingea cu fața spre poartă și să decidă, Alex, de pe celălalt flanc, a alergat ca un nebun. Niciunul n-a părut obligat, amândoi s-au arătat convinși, iar acesta este marele câștig pentru vișinii în acest start de campionat.
Pancu și frecvența de victorie
Rapidul cu CFR n-a impresionat prin posesie sau calitate, ci prin intensitate, prin felul în care a atacat mingea a doua și prin duelurile câștigate.
Prin presiunea pusă sus atunci când a simțit că adversarul e în dificultate și prin răbdarea cu care s-a retras în momentele în care jocul a cerut-o. O repriză cu linii mult împinse aproape de careul advers și una în care a apărat matur avantajul, fără să renunțe la posibilitatea de a contraataca.
Nu există, probabil, antrenor în Superliga, în momentul de față, care să redea atât de bine unei echipe simțul ritmului așa cum o face Pancu. Echipele lui nu sunt neapărat cele mai elaborate, dar joacă într-o frecvență pe care adversarul o simte în picioare, până la ultimul tendon.
Ai lui au alergat și au mușcat. Sigur, entuziasmul începutului poate fi înșelător. Lotul Rapidului rămâne unul construit din bucăți, cârpit pe parcurs, nimic desenat de la zero. În plus, vor veni și partide în care cadența nu va mai putea fi susținută, dar asta este deja o discuție pentru mâine.
Rapidul a arătat ca o echipă care își câștigă punctele prin luptă, iar dacă există un loc în România unde publicul poate ierta o pasă greșită, dar nu poate ierta lipsa de curaj, acela este Giuleștiul. În orice formă a lui, n-a fost niciodată îndrăgostit de pase.
În schimb, cursele l-au ridicat tot timpul în picioare. Și Pancu o știe bine, nu degeaba Rapidul a strâns astfel de faze tot meciul. Restul a venit de la sine.
La capitolul proiecții, ar fi un loc în care efectul Pancu va fi pus cu adevărat la încercare, și foarte curând. Acela e poarta. Marian Aioani și Bogdan Ungureanu au lipsurile lor, unele importante. Dintre toate posturile dintr-o echipă, portarul este, poate, cel pe care măiestria de antrenor îl poate influența pozitiv cel mai greu sau chiar cu impact aproape de zero. Rămâne de văzut.
În altă ordine de idei, Grameni i-a spus „domnul mister” la interviul de după meci. Dincolo de spontaneitatea expresiei ori de poticneala vocabularului, pleonasmul poate spune multe despre dualitatea pe care Pancu o are în vestiar. Oricât de nezugrăvit ar fi, îl știe foarte bine.
Pancone n-a schimbat încă Rapidul, probabil nici nu are din ce să o facă, dar cert e că i-a redat pulsul. Și, de cele mai multe ori, e sinonim cu început de lucru bun.
Cât o va putea face și ce se va întâmpla la primul picaj, nu e greu de intuit, dar la ce folos? La urma urmei, Rapid e doar despre azi.
