)
Articol de Marius Mărgărit - Publicat luni, 04 mai 2026 23:13 / Actualizat luni, 04 mai 2026 23:14
Era spre finalul primei reprize în Giulești, care stătea să explodeze, ostil deja dincolo de înjurături și amenințări, cu nervii pe minus, după cum arăta Rapid în confruntarea cu CFR.
Mă uitam la privirile giuleștenilor. În spațiul tehnic, Costel Gâlcă părea pierdut, rătăcit. Nu mai înțelegea nici el nimic. În teren, privirile jucătorilor erau disperate, ca și execuțiile, ca și jocul. Nu vezi nimic, nicio idee, nici dorință, e atâta neputință și debandadă că te doare numai când te uiți. Chiar și dacă ești doar un neutru. Ce-or simți băieții ăia din tribună, care chiar suferă de rapidism.
Cum și de ce s-a ajuns iar aici? Un deja-vu pe care nimeni nu-l poate explica, nici dacă ar avea triplă Licență Pro. Se vorbește că s-a spart vestiarul, mai ales după excesul de personalitate (nu și în teren de câteva luni!) al lui Dobre la adresa tehnicianului său.
Astfel că fostul căpitan, care a dat 15 goluri, ar fi dat și lovitura fatală. Fiindcă de atunci parcă totul se tot dezintegrează.
Celor din tribună, Petrila, Hromada, Kojlic (cea mai bună execuție a lui rămâne "scorpionul" din meciul cu Dinamo), parcă le venea să se ascundă, să fugă acasă, numai acolo să nu mai fie. Parcă Manea era ceva mai detașat, dar și el e cu gândul la plecare.
Dan Șucu n-a venit la meci. S-a săturat și aproape că îl înțeleg. A mai pierdut un an și câteva zeci de milioane. I-a dat frâiele complet lui Victor Angelescu, omul decide tot, dar mai nimic nu merge.
Și cred că a fost o greșeală, poate a fost prea mult, căci Superliga e cu totul altceva decât liga a 2-a sau a 3-a. Până la urmă, fiecare avem limitele noastre.
Norocul, căruia unii i-am tot spus pragmatism, că, vezi Doamne, Rapid avea puține ocazii, dar măcar le punea pe tabelă pe cele mai multe, nu avea cum să țină la infinit.
Fiindcă mai devreme sau mai târziu, adevărul te lovește. Și adevărul este că, deși era clar că era nevoie de întăriri încă din prima parte a sezonului, lui Gâlcă nu i s-a adus nimic.
Se tot promitea și se tot vorbea despre un play-maker și un atacant. Au venit trei jucători, dar, evidența ne spune, niciun fotbalist. Paraschiv abia așteaptă să plece, Moruțan e blocat de câțiva ani, (n-am văzut jucător mai moale în dueluri de când mă uit la fotbal, zici că e hologramă), iar Talisson, marea speranță braziliană, nu știe de capul lui.
La fiecare duel cu Braun, la care Rapid a renunțat fără regrete, sud-americanul aproape plângea că vrea la mama. Și a plecat mai repede la cabine, accidentat de o fentă a bătrânului adversar.
În rest, Aioani nu mai e decât umbra portarului despre care se spunea că va aresta poarta naționalei, din gladiatorul Onea n-a mai rămas decât un ursuleț de pluș, lui Borza i se tot spune că se bat scouterii să-l vadă, să-l ducă, că doar bate bine auturile. Păcat, are calitate, dar tare mi-e teamă să n-o risipească și el aiurea.
Christensen e doar un wiking de catifea, prea fragil, prea cuminte fotbalistic, incapabil să fie liderul pe care Giuleștiul îl tot visează, Grameni a uitat ce a învățat la Hagi, Keita are alte probleme, Dobre parcă doar pontează.
L-am urmărit ce face când pierde mingea. De cele mai multe ori stă. Nicio încercare de recuperare, nimic din determinarea cu care a vrăjit la apariția sa în alb-vișiniu. S-a mai activat în partea a doua, dar e puțin, prea puțin.
Rapid e de reparații capitale
Pașcanu și Kramer au fost parcă singurii care au dat senzația că vor și chiar și pot. Ultimul l-a și salvat pe Aioani în startul meciului. Dar numai cu ei, Rapid nu e și nu poate emite pretenții nici măcar de Conference.
Așa-zisul reviriment din partea secundă a fost doar o impresie, în condițiile care CFR s-a băgat la cutie. Posesia aia disperată și fără orizont, cu ceva ocazii mai mari abia prin ultimele 10 minute.
Dar până la urmă, fără cadoul lui Synian, băieții lui Gâlcă n-ar fi marcat, probabil, nici golul ăla la care Moruțan a fost aproape să se accidenteze.
E clar, nu de acum, ci de mai multă vreme, că Rapidul are nevoie să intre în reparații capitale. Sincer, nici nu știu de unde ar trebui să înceapă. Că iar s-au stricat direcția, accelerația, frânele, mecanicul nu mai poate controla nimic.
E clar că Gîlcă nu se mai potrivește în peisaj, că liniștea și echilibrul lui nu mai au niciun farmec, niciun efect. Au ținut o vreme, dar nu mai sunt de ajuns. Problema e că și alții sunt în aceeași situație, de la cancelarie până în iarbă.
O să fie o vară fierbinte în Giulești. Dar până acolo să vedem cine și cum mai scapă de furia iubirii trădate care se tot revarsă din tribună. Ce ciudat a fost să asculți acele momente din repriza secundă când până și tobele au tăcut. Asta nu sună deloc a bine.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
