)
Articol de Daniel Scorpie - Publicat marti, 13 ianuarie 2026 13:29 / Actualizat marti, 13 ianuarie 2026 15:08
Xabi Alonso și-a semnat sentința, paradoxal, în primul Clasico pe banca tehnică. După 2-1 cu Barcelona pe „Bernabeu”, bascul a câștigat derby-ul cu eterna rivală, însă a pierdut meciul cu Vinicius Junior. Orgolios din cale afară, din cauza genei, bascul n-a primit pe nimeni în sufletul său, nici nu s-a făcut înțeles și acceptat de, probabil, cel mai greu vestiar din lume. Și de aceea a și dat greș la Real Madrid.
Implantul Xabi Alonso a fost respins la Madrid după doar 225 de zile de fiere. A fost doar o amăgire startul cu șapte victorii în serie, succesul din El Clasico, însă în fața unei Barcelona știrbite, și avansul efemer de cinci puncte față de campioană. A fost o iluzie că los blancos vor reuși peste noapte să oprească hegemonia eternei rivale. Care, la fel ca în ultimul sezon cu Ancelotti, a recuperat fără probleme handicapul și acum se uită iar de sus către los blancos, după ce le-a mai suflat o Supercupă a Spaniei.
Umilința din derby-ul cu Atletico a risipit „vraja” lui Alonso!
Eșecul, rușinos de-a dreptul, într-un alt derby, al Capitalei (cinci goluri încasate după 75 de ani de la Atletico, care a dominat-o ca niciodată și în semifinala Supercupei!), a fost primul în acest sezon, dar și o alarmă de care Xabi Alonso nu a ținut cont. De-atunci au început să se dărâme, ca un castel din cărți de joc, vraja și basmul cu care sosise pe un cal frumos de la Leverkusen.
Astfel că următoarele șase victorii legate până la lamentabilul K.O. de pe Anfield, nota bene în fața unui Liverpool în mare criză în Premier League!, au mascat problemele structurale și defectele grave ale sistemului și jocului gândit de fostul mare mijlocaș blanco.
Simptomele prăbușirii au apărut destul de des, vezi victoriile cu inima în gât cu Juventus, Marseille și Getafe, iar transformarea în agentul X (nu de la Xabi, ci de la remizele cu Rayo, Elche și Girona, adversare cu care Madridul trebuia să câștige fluierând) a developat toate slăbiciunile echipei.
Madridul său a ajuns încet, dar sigur, să arate ca în zilele triste cu Ancelotti sau chiar ale lui Mourinho, pe stilul lui defensiv, cu toți jucătorii în spatele balonului, o antidogmă blanco.
Xabi a luat ochii fanilor de pe „Bernabeu” cu conceptele sale despre cum vrea să schimbe jocul, după modelul Leverkusen. Însă dacă ar fi rămas, avea șanse mari să transforme echipa în Neverkusen de-acum un sfert de veac (eterna învinsă în finale, inclusiv în una de Liga Campionilor cu Real Madrid și golazo-ul lui Zizou)!
Apărare precum „cometa Huijsen” și pregătire fizică precară
Presingul agresiv făcut sus, recuperările rapide, contraatacurile tăioase și defensiva avansată, încercând să-l copieze pe Flick, au mers cât au mers și mai ales cu echipele mici, ce nu-și pot impune fotbalul. Și câtă vreme a putut să-i convingă pe Mbappe, pe Vinicius și pe celelalte vedete să tragă la același jug defensiv, pe faza de non-posesie.
Și cât a stat în picioare, fără obișnuitele lacune din ultimii ani, apărarea, cu un Huijsen (e exemplul cel mai elocvent) care a fost ca o cometă, strălucind prin ieșirile lui la construcție și pasele lungi și precise și sfârșind prin a se fâstâci ca un novice, dominat mereu în dueluri aeriene (parcă n-ar fi venit din Premier League!) și copleșit de presingul adversarilor.
Xabi Alonso a crezut că poate schimba sistemul și să joace cu trei apărători centrali la Madrid, schimbând ADN-ul blanco. Dar și-a dat seama că este o idee utopică, în condițiile în care lotul dispune de prea puțini stoperi de top, ca să nu mai vorbesc că erau prea puțini care să nu fie accidentați.
Și asta tot din vina antrenorului, care l-a refuzat pe Pintus, cu care Zidane lucrase și câștigase trei Ligi ale Campionilor (la rând!), pentru că și-a adus preparatorul fizic de la Bayer. Iar consecințele se văd și acum în lista de jucători care au trecut sau încă mai sunt în infirmerie.
Dincolo de deficiențele de material uman în materie de mijlocași de construcție și de absența unui vârf de top și experimentat (nu Gonzalo Garcia, golgheterul Mondialului Cluburilor, pe care nu l-a titularizat decât când n-a avut încotro, după ce s-a rupt Mbappe), proiectul bascului a dat greș.
A câștigat El Clasico, dar a pierdut irevocabil meciul cu Vini!
Din momentul în care l-a scos din minți pe Vinicius Junior, înlocuindu-l când chiar juca bine cu Barcelona, a pierdut orice strop de încredere din partea vestiarului. Și, decisiv, a pierdut meciul cu echipa și cu fanii de pe „Bernabeu”.
Degeaba a învins-o pe Barcelona, rămâne doar o victorie platonică! În următoarele 11 săptămâni, Xabi Alonso a fost doar un „dead man walking”, care și-a purtat agonizant crucea până când n-a mai suportat sau/și n-a mai fost susținut.
Nici măcar de Florentino Perez, președintele care a girat aducerea lui, însă a pariat pe un cal de duzină într-o cursă de mare premiu. Unul care și-a amânat sentința datorită golurilor multe marcate de Kylian Mbappe, stors chiar până la accidentare, și paradelor extraterestre ale lui Thibaut Courtois.
Xabi a plecat de la Madrid ca Malonso, cu imaginea echipei care, cu rare excepții, n-a arătat niciun progres față de ultimul an cu Don Carlo. Nici nu mai contează cine și când a făcut primul pasul spre despărțire, că a fost amiabilă ori prin daună din culpă, era inevitabil divorțul din cauză de nepotrivire de caracter!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
