Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat miercuri, 20 septembrie 2023 20:15 / Actualizat miercuri, 20 septembrie 2023 20:49
Cabral Ibacka (45 de ani) și-a spus povestea la „Prietenii lui Ovidiu”. Toți îl știu ca vedetă Pro TV, dar în adolescență a fost vicecampion european la kickboxing și printre primii promotori ai genului de dans sportiv Tae Bo (disciplină care îmbină mișcări din taekwondo cu rutine din aerobic).
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Cabral, cum ai ajuns la sport?
- Mircea (n.r. soțul actual al mamei sale) era antrenor de arte marțiale. Are toate certificările, dar cel mai mult s-a axat pe kickbox și thaibox. Asta am făcut și eu, și sora mea, dar și mama.
- Și mama?!
- Mama a fost vicecampion mondial și european de kickbox full contact.
- Pffa! Familie de sportivi. Tu când ai început?
- La șase ani, în '83. Atunci n-aveai voie să faci arte marțiale și toate sălile erau mascate sub judo, gimnastică ritmică etc. Așa că ne antrenam acasă, într-un apartament de două camere din Berceni. Veneau mulți la antrenament la tata, ne antrenam ca ăia mari. Au devenit campioni mondiali și europeni! Eram săraci lipiți... Aveam două mănuși rupte în toată sala, un sac de box obosit și un manechin de lemn făcut dintr-un trunchi, plus un spalier.
FOTO. Cabral Ibacka, în ipostaze inedite
- Situația de astăzi e total diferită.
- Când intru într-o sală acum și văd toate nebuniile sunt încântat, dar și contrariat, că mai mult timp pierzi să înveți aparatele decât să te antrenezi.
- Am citit că și sora ta a fost campioană.
- Are 6 titluri de campioană națională. După a devenit arbitru, fiind inclusiv la Mondiale. Kickbox e un box în care dai și cu piciorul, spus din topor.
VIDEO. Cabral Ibacka: „M-a bătut un «urs» de 140 de kilograme”
- Primul meci pe la câți ani l-ai avut?
- 7-8 ani. Dar meciul care mi-a rămas în cap e cam unul din ultimele avute, pe care l-am pierdut. Am luptat cu un "urs"! Avea 2,20 metri și 140 de kile. Eu eram la 93 de kile și 1,90. Am urcat cu ursul în ring și cinci reprize.... Așa bătaie nu mi-am luat niciodată în viață.
- Ăsta e meciul în care ai ieșit vicecampion european?
- Da, la o competiție în Germania. Eram junior, dar campionatul era pentru seniori. Aveam 17 ani și jumătate. Am luptat doar cu nemți, publicul a fost a lor. Primul meci a fost cu unul de 20 de ani, l-am rezolvat din eschive și am punctat. Al doilea meci fără istorie, iar al treilea, finala, cu ursul ăsta.
- Și cum ai început finala?
- Când arbitrul a zis "luptă" am început direct cu lovitură din picior în săritură. Tehnică frumoasă, eficacitate nu. I-am dat-o direct în cap! Când m-am întors să văd ce i-am făcut, el a făcut "Hmm!". Mama... Ce fac eu cu ăsta. El n-ajungea cu piciorul la cap, ajungea la umăr, dar mă arunca doi metri jumate.
- Și n-ai abandonat?
- N-am abandonat și-am terminat meciul în picioare. În meciurile de kickboxing nu te lăsa să sângerezi mult. Nu poți să sângerezi ca porcul. Ăsta în meciurile avute înainte de finală a aruncat cu oamenii de colo-colo. Doamne ferește! Când s-a suit Nicu Așchie și-a văzut publicul că nu abandonez și nu pierd, în loc să țină cu neamțul lor au început să țină cu jumulitul. I-am spart și eu nasul și i-am umflat un ochi. N-am plecat chiar rupt! Vârful carierei e o bătaie. Ha, ha, ha!
Citește și:
