Articol de Roxana Fleşeru - Publicat marti, 03 noiembrie 2020 19:12 / Actualizat marti, 03 noiembrie 2020 19:40
Spadasina Ana Maria Popescu vorbește despre drumul lung pe care l-a avut de parcurs după operația de la genunchi din luna mai și despre țelurile sale pe termen scurt și lung
Aproape de calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo, spadasina în vârstă de 35 de ani a trecut prin momente pe care cu greu și le putea imagina atunci când și-a strâns armele și a plecat de la Budapesta spre București în luna martie.
Rând pe rând s-au anulat toate întrecerile, iar reprogramarea întâlnirii olimpice din Japonia a determinat-o ca în luna mai să treacă prin sala de operații pentru a rezolva o problemă la genunchiul drept. „Cu siguranță nu ajungeam aici dacă erau JO! Puteam să rezist din martie până în iulie, poate ar fi fost vorba de o infiltrație sau două. M-aș fi operat la un moment dat, dar nu înainte de Jocurile Olimpice", începe ea povestea.
5 concursuria adunat Ana Maria Popescu în sezonul 2019/2020, unul întrerupt brusc în luna martie și în care a câștigat două întreceri, la Tallin și Doha
„Am luat cea mai bună decizie"
După operație a urmat o recuperare lungă. „Mă gândeam că o să trec mult mai ușor prin acest proces, nu a fost deloc așa. Este cumplit, după ce ieși din sala de operații și te trezești imobilizat la pat timp de trei săptămâni, vin frustrările una peste alta. Când m-am văzut din nou pe două picioare, chiar și șchiopătând, a fost cea mai mare victorie pentru mine în 2020", continuă Ana.
Pandemia i-a acordat timp de vindecare. „Această întâmplare mi-a prins bine pentru că mi-am trăit toate slăbiciunile. Acum pot să mă întorc pe același drum cu și mai multă încredere, vreau să câștig lupta asta cu mine, să o pot lua de la zero din nou. Mă simt mai determinată și mai ambiționată. Am trecut prin operație și prin tot procesul de recuperare, doar pentru a mă întoarce la scrimă, altfel puteam să trăiesc liniștită cu problema aceasta", completează ea tabloul.
Instrumentele care au ajutat-o
Acum se bucură de fiecare victorie mică, așa cum ar fi recuperarea poziției de gardă. „Am plecat de pe ulița din sat, acum sunt pe drumul național și mă lansez ușor-ușor pe autostradă", descrie ea plastic perioada aceasta din viața ei.
1 este loculpe care a încheiat Ana Maria Popescu sezonul precedent, a fost pentru a patra oară în carieră când a ajuns la această performanță
Faptul că nu sunt competiții o ajută pe Ana. „Deocamdată mă felicit că am luat cea mai bună decizie. Am profitat maxim de toată această perioadă, dar asta nu înseamnă că s-a atenuat cumva dorul de competiții, de emoții, de adrenalină", dezvăluie campioana olimpică din 2016.
„Ce caut aici?"
Chiar și așa, are tot felul de dubii. „Sunt zile în care mă trezesc dimineața și mă întreb de ce merg la antrenament. Mă gândesc la juniorii sau la copiii care fac sport, până la urmă pentru noi toți competiția e un test. Îți arată unde ești, pe când așa, am avut câteva dimineți în care mă trezeam, mă îmbrăcam pe pilot automat și când ajungeam la sală mă întrebam ce caut aici? Muncesc, dar pentru ce? Acum motivația este să ajung la sută la sută, dar după aceasta va trebui să găsesc un alt scenariu în care să funcționez".
„Va trebui să ne obișnuim să trăim cu povestea asta, eu sunt convinsă că toți vom avea de-a face cu virusul asta pentru că aud de tot mai mulți cunoscuți care s-au îmbolnăvit, îl simt tot mai aproape" - Ana Maria Popescu
Veștile dinspre forul internațional nu sunt foarte încurajatoare, primul concurs ar fi abia pe 10 ianuarie 2021, dar atunci va trebui ca pandemia să fie sub control, fiindcă oficialii au transmis că nu se vor relua întrecerile dacă nu există șanse egale pentru toți sportivii, din orice colț al lumii, de a ajunge la competiție. Prima oprire ar fi Havana. „Momentan, ei au spus că sunt anulate competițiile din acest an, teoretic ar trebui să le reluăm din ianuarie. Din nefericire pentru noi, este în Cuba, iar în condițiile actuale e greu de realizat. Nu știm cum va arăta acest sezon, orice competiție care nu se desfășoară la data stabilită este anulată, nu amânată".
Apoi spune amuzată: „Chiar mă gândeam, zilele trecute, la sala de concurs din Havana, unde toaletele nu au uși. Noi ne luam prosoapele de la hotel și mergeam acolo câte două, una dintre noi ținând prosopul. Oricât iubesc eu Cuba, unde mă trimiți pe mine acolo, să fac ce?"
„Eu care eram o clasică în viață, cu pixul și caietul, am ajuns să fac vizionări. Nu mă așteptam de la mine, dar ca să nu pierd contactul, a trebuit să-mi găsesc instrumente să rămân aproape de scrimă" - Ana Maria Popescu
Speranțe pentru martie
Cu toate acestea, Ana e optimistă, acum fiind în procesul de recuperare a pregătirii fizice. „Eu tot sper că prima și poate ultima intervenție chirurgicală din viața mea nu a fost făcută în van. Nădăjduiesc ca până în martie, când este competiția care pe mine mă interesează cu adevărat, să se mai liniștească apele. Ultima etapă, cea după care se trage linie pentru JO, cumva e cea de obiectiv și orice concurs înainte ar fi un test".
Viața trăită în sport o ajută să navigheze peste această perioadă cu valuri. „Adaptabilitatea pe care am deprins-o din sport mă ajută, de aia îmi este ușor să respect regulile impuse în ultima perioadă, pentru că de câte ori mă urc pe planșă, chiar dacă am un plan bine definit, de fiecare dată trebuie să mă adaptez situației și cumva așa mi se pare și acum. Normalitatea pe care noi o știam sunt aproape convinsă că nu o să mai arate la fel și depinde de fiecare cum se adaptează".
Citește și alte știri din sporturi
CSU Brașov debutează sâmbătă în prima ligă » Moment dedicat memoriei lui Marius Țig
){kind=small}
