Articol de Luminiţa Paul - Publicat duminica, 03 februarie 2019 10:38
Gracie Gold, 23 de ani, a trecut de la viitoare vedetă olimpică la o persoană nesigură și închisă în sine. A îndepărtat însă depresia și e gata să brăzdeze iar gheața.
Dacă numele tău de familie este Gold, așa ar trebui să fii și tu, nu-i așa? Un sportiv înveșmântat în glorie. O vreme, Gracie s-a hrănit din acest amestec de ambiție și iluzie. Dublă campioană națională a Statelor Unite, tânăra a trăit din dorința de a fi cea mai bună, dar și în povestea pregătită pentru ea. Grace, precum Grace Kelly, frumusețea hollywood-iană a anilor 50 convertită în prințesă, blondă și subțire. Salvarea patinajului feminin american într-o perioadă cenușie, care dura din 2006. Până când a clacat.
"Aproape că am creat această altă persoană", mărturisea Gold într-un material apărut în New York Times. "Am vrut să fiu perfectă, cea mai angelică, plastică ființă cu chip de păpușă Barbie, care spune lucrurile cele mai potrivite, face totul corect și este neclintită". Exista însă o problemă. În copilărie și începutul adolescenței, Gracie nu s-a gândit deloc la cântar și la calorii. Putea să mănânce o ciocolată cu lapte întreagă înainte de antrenament și apoi să o "ardă" fără probleme.
Gracie Gold la JO din 2014, pe când era subțire și rapidă pe gheață FOTO Guliver/GettyImages
Doar 400 de calorii pe zi
A venit însă o zi în care s-a cântărit cu antrenorul de față, iar acul s-a oprit la 56,2 kilograme. "E un număr mare", a exclamat tehnicianul, iar Gracie a ținut minte. Imediat, a căutat pe Internet diete și ponturi pentru a slăbi. Cineva vorbea de consumul a 200-400 de calorii zilnic. Ceea ce Gold a început să pună în practică, tăind drastic de la porția obișnuită de 2.000. În multe zile masa însemna o roșie și câteva cești de cafea. "Cu cât slăbeam mai mult, cu atât mai agilă, mai rapidă mă simțeam pe gheață. Era o situție de dublu câștig: patinam bine și lumea îmi spunea că arăt incredibil".
Era anul 2014, avea 53,5 kilograme și cucerea primul ei titlu național, apoi punea umărul la bronzul olimpic pe echipe de la Soci și încheia concursul individual pe locul al 4-lea. Următorii doi ani au trecut într-o ceață colorată a celebrității, cu ședințe foto, apariții pe copertă, întâlniri cu vedete. În 2016, câștiga al doilea titlu național, dar la Mondiale rata podiumul, deși fusese prima după programul scurt. A resimțit eșecul ca un ciocan în plex. "Nu era doar durerea ei", dezvăluia mama sportivei, Denise. "Era durerea familiei. A agentului ei. A unei țări întregi. Ca și cum îi dezamăgise pe toți".
Strigătul disperării
Atunci a apărut depresia, al cărei sâmbure a fost o schimbare drastică în regimul alimentar. A început să se îngrașe, 9 kilograme în câteva luni. Locuia într-o suburbie a Detroit-ului, singură, departe de familie, și era pe marginea prăpăstiei. Primul semn a fost acela că a acoperit toate oglinzile din casă. Stătea atât de mult timp cu luminile stinse încât factura la energie electrică era mai mică de 20 de dolari pe lună. Uneori dormea 24 de ore legate, apoi stătea trează 3 nopți. Considera că e o zi bună dacă se spăla pe dinți sau se pieptăna. Mânca numai lucruri nesănătoase și uneori nu aduna energie cât să conducă până la patinoar, cale de 15 minute.
Până la urmă, a izbucnit la o evaluare din vara lui 2017, în Colorado Springs. Avea peste 70 de kilograme, nu putea sări, iar arbitrii au criticat-o aspru. Atunci a țipat, literalmente: "Nu vede nimeni strigătul meu de disperare?". Și da, a fost auzit. Într-o lună, intra într-un program de tratare a dezordinilor alimentare, plătit de federația americană. Încet-încet, se reface. A slăbit 13 kilograme. Anul trecut, a decis să vorbească, să-și facă publică traumatizanta experiență. Și chiar dacă are mult de recuperat, privește cu speranță spre Beijing 2022. În fond, are doar 23 de ani.
Anul trecut, revenită în competiții, dar încă nerefăcută complet
"Luni de zile m-am gândit la sinucidere. Dacă aș fi rămas în Detroit, probabil că acum nu aș mai fi în viață"
"Înainte, auzeam oameni spunând «Sunt atât de deprimat» și mă gândeam că nu sunt suficient de puternici. Nu înțelegeam"
Gracie Gold
Phelps, Vonn, Osaka și alții
Gold nu e singura sportivă care s-a luptat cu depresia. Michael Phelps, înotătorul legendar care are cele mai multe medalii olimpice din istorie, a trăit în propriul infern. A reușit să iasă la lumină însă, dar cu multă voință și ajutor profesional, după ce în 2014 a petrecut 8 săptămâni într-un centru specializat din Arizona. Apoi, în 2017, i-a oferit sprijin australianului Grant Hackett, rival și prieten, care se lupta cu același gen de probleme.
Lindsey Vonn, una dintre cele mai de succes schioare din istorie, dezvăluia în 2012 că se luptase multă vreme cu depresia, dar și cu o căsnicie nefericită. "Erau zile când nu mă puteam ridica din pat, mă simțeam fără speranță, goală pe dinăuntru, ca un zombie", spunea pentru People. Chiar și tînăra Naomi Osaka, noul număr 1 WTA, a mărturisit că anul trecut, după victoria de la Indian Wells, a suferit o mare depresie pentru că rezultatele nu erau cele pe care le dorea.
