Opinie de Roxana Fleşeru » Cînd e mai important bronzul de la Mondiale decît aurul de la Olimpiadă

Pentru că la Londra n-a auzit strigîndu-se minute în şir "Aron , te iubim!", cu o energie care emoţionează şi face pielea de găină. Ce dacă în sală s-a cîntat imul Rusiei?, cel mai aplaudat a fost el.

Cînd a coborît de pe treapta a treia a podiumului, pe care a împărţit-o cu Tiberiu Dolniceanu, Aron s-a dus spre public şi doar cu un mic semn a umplut sala de strigăte. Fete, femei, băieţi, bărbaţi cu steaguri, cu săbii de plastic au devenit din nou vocali, o legătură plină de vibraţie.

Szilagy a jucat în clipul de promovare a Campionatelor Mondiale, e figura lor, e prezent pe posterele care inundă complexul SYMA. Interviurile de dinainte de CM au fost numeroase, ziariştii care-l aşteptau după fiecare meci erau şi ei mulţi. Şi el a luat bronzul. Dar publicul nu a fost dezamăgit, oamenii i-au strigat numele, s-au întins să-l atingă. Pentru ei nu culoarea conta, ci omul.

Ar fi frumos ca şi bronzul lui Tibi să fie ca un aur pentru români şi într-o zi, într-o sală din România, să audă şi el strigîndu-se minute în şir: "Tibi, te iubim!". Poate, într-o zi.