Cristine Spătaru s-a întors la atletism » Nisipul de acasă

În urmă cu opt ani, Cristine Spătaru uimea lumea atletismului românesc. Constănţeanca de 17 ani devenea dublă campioană mondială de juniori, după ce cucerea medaliile de aur la Campionatele Mondiale în probele de săritura în lungime şi triplusalt. O singură atletă română mai reuşise o astfel de performanţă, Gabi Szabo, în probele de fond.

Privită ca o urmaşă a marilor nume din atletismul românesc, Anisoara Cuşmir, Vali Ionescu sau Rodica Mateescu, frumoasa mulatră s-a pierdut însă pe drumul dintre juniori 2 şi seniori. Confruntată cu o serie de accidentări, dar şi lipsită de ambiţie şi motivaţie, Spătaru a ajuns ca trei ani mai tîrziu, în 2006, să se despartă de atletism. Spre uimirea tuturor, şi-a îndreptat atenţia către un sport mai puţin obişnuit, bobul, alegînd să concureze mai întîi pentru Bulgaria, apoi pentru Germania. A avut ceva succese, dar departe de nivelul visat, o prezenţă la Jocurile Olimpice de iarnă. Dezamăgită, Spătar s-a desprins total de sport în luna mai a anului trecut şi a încercat să se integreze în "cîmpul muncii". Prima dragoste nu se uită însă niciodată. La începutul lui martie, constănţeanca s-a întors la groapa cu nisip, alături de prima sa antrenoare, Lenuţa Dragomir.

18 kilograme mai puţin!
Timp de două luni, sportiva în vîrstă de 25 de ani a avut parte de un regim spartan. A tras tare la antrenamente, a ţinut regim, a făcut tot ce i-a cerut antrenoarea, iar rezultatele s-au văzut. "Am slăbit de la 82 de kilograme la 64, dar nu mi-a fost foarte greu. Nu mai ţinusem de multă vreme regim, astfel că organismul a reacţionat rapid. Sînt în forma fizică din zilele mele bune. După o pauză atît de lungă, m-am întors cu mult chef de muncă. Mă ambiţionează şi mă încurajează faptul că mă antrenez alături de Cristina Bujin. Şi ea a făcut o pauză destul de lungă, de o jumătate de an, din cauza hepatitei, şi a revenit la nivel înalt. Ne ştim foarte bine pentru că am crescut împreună, şi de cîte ori dau de greu este alături de mine şi mă ajută. Mi-am propus ca anul viitor să fiu aproape de performanţele ei. Este iepurele meu!", a explicat Spătaru.

"Am luat-o treptat, dar a suportat aproape acelaşi program cu Cristina Bujin, actuala componentă a lotului naţionalei. S-a întors aşa cum o ştiam, muncitoare, şi a recuperat rapid deficitul de pregătire fizică", a adăugat antrenoarea Lenuţa Dragomir.

Marele vis, Londra!
Primul examen este sîmbătă, cînd Spătaru va concura la Cupa "Farul", un concurs de încălzire pentru Internaţionalele României, care vor avea loc la Bucureşti, la începutul lunii iunie. "Sîmbătă vom vedea la ce nivel este. Ne-am propus ca în vară să sară în jur de 13.50 la triplusalt. Ţinta noastră, cu bătaie lungă, este prezenţa în lotul naţional. Undeva, în mintea noastră, există şi visul prezenţei la Jocurile Olimpice de la Londra", a explicat Lenuţa Dragomir. "Dacă voi fi sănătoasă, totul este posibil", a adăugat Spătaru.

A văzut moartea cu ochii!
Pe cînd concura la bob, Cristine s-a răsturnat în două rînduri

- Cristine, ce te-a făcut să te întorci la atletism?
- În urmă cu un an, am renunţat total la sport. Am încercat să-mi iau un serviciu normal, dar mi-am dat seama că nu pot sta opt ore în birou. Viaţa mea este sportul şi trebuia să mă întorc pe stadion.

- Regreţi cei cinci ani în care ai stat departe de groapa de nisip?
- Poate să pară ciudat, dar nu regret nimic. Totul s-a schimbat după ce am făcut fractură de tibie. Mi-a dispărut încrederea şi nu mai aveam curaj să fac bătaie pe picior înainte de a sări. Ceva se stricase în mintea mea. Cedasem psihic. Drept urmare, antrenoarea a vrut să-mi pună în valoare viteza şi forţa şi m-a trecut la 400 metri garduri. Nu mi-a plăcut deloc şi am ales să mă rup de atletism. La bob, totul a fost însă infinit mai greu. Cînd urcam în bob, spuneam Doamne, ajută! şi speram să ajungem cu bine la sosire. În două rînduri, ne-am răsturnat şi am văzut moartea cu ochii.

- Crezi că poţi reveni la nivel înalt?
- Dacă nu mă gîndeam la performanţă, nu mă întorceam. Am venit încărcată cu energie pozitivă, dar am avut şi mare noroc că antrenoarea care m-a crescut, Lenuţa Dragomir, a fost de acord să mă pregătească din nou. Dacă ea crede că pot, atunci nimic nu mă opreşte să visez. Sincer, nu mă aşteptam să rezist la ritm, dar dorinţa de a reuşi şi răbdarea antrenoarei m-au făcut să strîng din dinţi şi să merg mai departe.

"Am pierdut şansa de a merge la două Olimpiade. Poate la a treia voi avea succes. La atletism eu mi-am închis uşa, tot eu mi-o deschid"
Cristine Spătaru