Articol de Andrei Crăiţoiu, Andreea Visu - Publicat sambata, 04 ianuarie 2025 11:10 / Actualizat joi, 14 august 2025 16:46
Maria Mihalache (21 de ani), multiplă campioană națională la atletism, cu peste 150 de medalii adunate la concursuri interne și internaționale, a fost invitata emisiunii „La feminin” și-a vorbit despre importanța unui psiholog în viața unui sportiv și cum a reacționat când a avut probleme cu băieții.
- Cât de important este mentalul pentru un sportiv, în special într-o perioadă ca asta?
- Sută la sută cel mai important! Pentru că dacă știi că nici nu ești antrenat și mai ai și mentalul la pământ, te îngropi singur, efectiv!
- Tu ai lucrat și pe partea asta?
- Am încercat să văd partea plină a paharului, încercam să zic că e OK!, că după acea furtună vine curcubeul și că vin și momentele bune și să nu mă deprim singură.
- Dar nu ai apelat la un psiholog sportiv?
- Nu, nu.
- Ai lua în considerare?
- Poate că aș lua în considerare varianta asta, dar nu simt că eu ca persoană rezonez cu un psiholog sportiv. Eu de la natură încerc să mă ajut singură. Dar mulți sportivi lucrează și sunt de acord în cazul fiecăruia să apeleze, dacă este nevoie, că sunt mulți care au mentalul mai slab și doar asta le mai trebuie. Dar eu, neavând mentalul mai slab, simt că nu este necesar. Dar, cine știe, poate în viitor...
- Cum crezi că poți tu să te ajuți pe tine să treci peste o pasă din asta?
- Gândind, efectiv, doar pozitiv! Dacă îmi vine un gând rău să-l înlătur și să mă gândesc doar la momentele bune care au fost în viața mea. Încât să-mi redea o stare de bine. Și atunci starea de bine mă ajută. Dacă iar vin momente grele, iar încerc să mă gândesc la momentele fericite.
- Un mental puternic e important atât în viață, cât și în sport. Mă gândesc că și la antrenamente te încurajezi singură să obții cel mai bun timp al tău sau să îndeplinești un anumit obiectiv.
- Da, chiar da, pentru că simt că mă ajută dacă gândesc așa, trag mai bine. Dacă am antrenamente și cu băieții, mereu îmi zic că trebuie să-i bat, trebuie să-i bat. Și mă ajută foarte mult chestia asta.
- Adică și după atâția ani, încă te lupți cu băieții și vrei să îi întreci.
- Da, pe unii. Nu o să zic că mă întrec cu cei mai buni din țară, dar cu unii mai buni, care ar fi trebuit să fie mai buni decât mine, da.
- E o satisfacție mai mare când îi întreci pe băieți?
- Da, da. Chiar da!
- Ce îți zici tu ție?
- "Wow!". Și vorbim de băieți care fac sportul ăsta totuși, adică nu vorbim de băieți de pe stradă, că acolo nici nu-mi pun problema. Băieți care fac sportul ăsta și proba asta.
- Ai fost vreodată victima bullying-ului, la școală, când erai mai mică, din cauza asta? Mai făceau glume?
- Nu, nu. Nu prea aveau tupeu băieții să-mi dea bullying! Pentru că eram și așa mai, cum să zic... Mereu am fost mai impunătoare! Nu prea își permiteau să dea bullying. Adică, de multe ori, când vedeam că sunt unii care dau la alții bullying, le luam apărarea ălora, pentru că erau mai slabi așa, sărăcii, nu prea știau cum să se raporteze la bullying. Și mereu interveneam și îi ajutam. Mi se pare că poți să deprimi așa un om și poate chiar să rămână cu niște sechele. Și nu merită.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
