Centura de plictiseală » Marian Ursescu despre o competiţie în care s-au investit bani, nu şi grijă pentru promovare

Plusurile şi minusurile unui turneu care mai are pînă să devină ce a însemnat cîndva

Cel mai important turneu de box, din România, Centura de Aur, s-a reluat după o pauză de cinci ani. S-a reluat în forţă, Cuba venind în România cu prima echipă. E drept, biletele pugiliştilor de peste Ocean au costat ceva federaţia română, dar, ca să creşti valoarea turneului, merită. Ruşii au venit doar cu numele, au adus echipa a doua şi, drept dovadă, au plecat repede din România. Nu au avut nici un finalist! Centura a fost o afacere în trei, Cuba-România-Moldova.

Valoarea turneului, ridicată, arbitrajele fără dubii, ca pînă acum, revenirea României în lumea bună a boxului au fost plusurile turneului. Au existat însă şi minusuri.

Semiobscuritatea în care a avut loc. La Constanţa, cu 400-500 de suporteri în sală. Federaţia nu a reuşit să se înţeleagă cu o televiziune naţională să preia competiţia. TVR-ul a dat cîteva meciuri doar în reluare. Plus că, aproape ca de fiecare dată, organizatorii au lungit la nesfîrşit galele finale. Parcă nu ajungeau cele 10 meciuri, pe lîngă acestea, au mai băgat şi cîteva dispute de fete, dar şi alte premieri ale unor sponsori sau oameni de bine din box.

Aşa s-a ajuns ca, după şase ore de stat în sală, într-o zi de duminică, la ora 22:00, seara, în sală să mai fie doar sportivii şi antrenorii lor. Pentru că doar numele Centura de Aur, altădată magnet al interesului, nu mai e suficient acum. E nevoie de ceea ce se numeşte azi marketing.