INTERVIU SPECIAL cu Cristi Gănescu: ”Boxul este sportul săracului”

Cristian Gănescu îl reprezintă pe JoJo Dan de trei ani. Formează o "echipă redutabilă atît în ring, cît şi în afara lui". Şi-au construit relaţia de colaborare urmînd deviza, "cîştigăm împreună, pierdem împreună", fapt care îi ajută să treacă şi peste momentele neplăcute, aşa cum a fost şi înfrîngerea din noiembrie, în faţa turcului Selcuk Aydin. Promoterul român a vorbit despre sarcinile pe care le are în calitatea sa de reprezentant al pugiliştilor, dar şi despre situaţia din prezent a boxului. "Aş putea să mă mut în avion la cît de mult călătoresc, dar îmi place. E dragoste oarbă", şi-a început povestirea Gănescu.

- Se ştie că în spatele unui boxer se află o întreagă echipă. Care este rolul dumneavoastră ca promoter?
- Organizez gale şi le propun meciuri pugiliştilor pe care îi reprezint. În funcţie de dorinţele lor, ei acceptă sau nu. Scopul meu este să le ofer cele mai bune şi rapide şanse de a-şi atinge obiectivele, sarcina mea este ca spectacolul să satisfacă cererile tuturor părţilor implicate.

- Şi cum vă alegeţi boxerii? Contează doar latura sportivă sau ţine şi de caracter?
- E o afacere în dublu sens. Sînt pugilişti care îmi cer să-i reprezint, dar sînt şi alţii cărora eu le fac oferte, aşa cum s-a întîmplat şi cu Ionuţ. Îmi plac cei care au ceva mai mult decît calităţi sportive, trebuie să aibă o anumită personalitate şi să avem interese comune atît din punct de vedere profesional, cît şi uman.

"Boxul e ca şahul"

- Cu adversarii cum procedaţi, cum îi stabiliţi?
- În funcţie de cota pugilistului şi de obiectivul pe care îl are, se realizează o listă cu posibili adversari care întrunesc condiţiile. Ei îmi sînt propuşi de persoane care se ocupă doar cu asta, fac estimări şi calcule legate de clasament, de interesele fiecărei părţi şi de miza pusă în joc. Boxul e ca şahul, nu te gîndeşti doar la următoarea mişcare, ci îţi faci o strategie şi pentru următoarele trei, patru. Eu am grijă să fac cele mai atractive alegeri pentru public, televiziuni, sponsori.

- De cît timp aveţi nevoie pentru a organiza o gală? Care sînt sarcinile dumneavoastră?
- Media e cam de două luni, depinde şi de importanţa evenimentului. Întîi iau legătura cu părţile implicate. După aceea stabilesc locaţia, main-event-ul, încep căutările şi pentru celelalte meciuri, apoi trec la partea de organizare propriu-zisă. Discuţii cu televiziunile, cu posibilii sponsori. Pe măsură ce se ajunge la punctul culminant, mă ocup de cazare dacă este cazul şi am grijă ca toate cererile să fie respectate. Asta fac pînă cînd începe gala, chiar şi în timpul ei. Mă asigur că totul se întîmplă aşa cum am stabilit.

- Şi cît costă organizarea unei gale? Cît a fost cea în care a boxat Ionuţ? Dar una de nivelul celei dintre Pacquiao-Marquez?
- Diferenţele sînt foarte mari, în funcţie de numele implicate. Evenimentul de la Trabzon a costat în jur de 300.000 $, în timp ce gala în care a fost meciul Pacquiao-Márquez a ajuns la 35 de milioane $. Pentru finala SuperSix cred că se vor cheltui vreo 5 milioane $.

- Ce procentaj îi rămîne unui promoter dintr-o gală?
- În general, între 5 şi 20 %, nivelul evenimentului dictează cifrele. Sînt multe gale la care se pierd bani, e aproape inevitabil. Ca promoter ai parte şi de aşa ceva, sînt paşi pe care trebuie să-i depăşeşti pentru a ajunge să urci.

- Săptămîna dinaintea unui meci pare cea mai dificilă pentru un boxer. Ce faceţi pentru a-i asigura liniştea?
- Veghez din umbră ca lucrurile să se deruleze în sensul dorit şi încerc să creez o atmosferă cît mai plăcută echipei. Vorbesc cu presa, în ziua galei vizitez sala pentru a verifica condiţiile. În rest, sînt alături de protejatul meu, îl ajut cu un sfat, îl încurajez atunci cînd observ că are nevoie.

- Cum se vede o confruntare din colţul ringului? Muşcaţi din prosop, spuneţi vreo rugăciune?
- Nu am treabă cu prosopul, în schimb buzele au de suferit. Nu mă exteriorizez. Dacă m-aş apuca să mă manifest aşa cum simt, pînă la jumătatea meciului aş rămîne fără voce. Încerc să privesc cît mai obiectiv ce se întîmplă în ring şi, în acelaşi timp, sînt atent şi la partea de organizare. Misiunea mea se încheie de-abia atunci cînd s-au stins luminile în sală.

- Luminile se sting, iar dacă e vorba despre o înfrîngere atmosfera e şi mai apăsătoare. Cum gestionaţi o asemenea situaţie?
- Cînd rezultatul e unul pozitiv, încercăm să profităm cît mai mult. La fel e şi în cazul unei înfrîngeri. E treaba mea să fac în aşa fel încît imaginea boxerului să aibă cît mai puţin de suferit, trebuie să găsesc şi să scot în evidenţă aspectele pozitive din orice meci. În cazul lui Ionuţ, faptul că a continuat lupta fiind accidentat şi totuşi a pierdut la o diferenţă atît de mică ne-a ajutat.

- Aveţi să-i reproşaţi ceva lui Ionuţ cu privire la pregătire?
- Nu, în nici un caz. Ionuţ şi echipa sa au făcut o treabă foarte bună. L-am întrebat de mai multe ori dacă e mulţumit şi mi-a spus că totul merge aşa cum trebuie. Am auzit diverse discuţii pe acest subiect, dar nu le împărtăşesc. Fiecare boxer îşi dă seama de nivelul la care se află şi decide dacă are nevoie de schimbări. Ce ar fi trebuit să facă Ionuţ acum, să-i dea afară pe toţi? La 30 de ani, e pregătit pentru meciuri importante, aşa cum a fost cel cu Aydin. Dacă am fi cîştigat nu mai comenta nimeni.

"Boxul pierde teren"

- Ce părere aveţi despre evoluţia boxului în ultimul deceniu?
- Toată lumea spune că este în regres, dar eu nu sînt de aceeaşi părere. Problema actuală e că nu vin pugilişti redutabili din urmă. Sălile de box nu mai sînt populate, mai ales cele din SUA şi Canada. Am văzut mai mulţi copii aici, în Turcia, decît peste ocean. S-a pierdut tradiţia, lumea se îndreaptă spre sporturile profitabile, unde nu eşti lovit şi poţi cîştiga mult.

- Mai profitabile ca boxul?
- Da, din baschet, baseball, fotbal american se scot mai mulţi bani. Boxul e sportul săracului. Se vorbeşte doar de cîştigurile realizate de Mayweather şi Pacquiao, dar ei reprezintă 1% din practicanţi şi fac 99% din banii care se învîrt aici. Boxul este singurul sport profesionist în care 95% dintre pugilişti au şi un serviciu.

- Atunci de ce spuneţi că boxul mai are viitor?
- Sînt pieţe puternice în Asia şi în America de Sud în care boxul prinde foarte bine. Competiţia e foarte mare, s-au ridicat alte sporturi de contact, precum UFC şi MMA, care au atras o parte din suporteri. Boxul are locul său aparte, mereu vor exista pugilişti spectaculoşi care vor păstra tradiţia. Însă, pentru un viitor strălucit e nevoie nu doar de oameni care să înţeleagă boxul ca pe un sport, ci şi de cei care îl consideră o industrie.

Puterea televiziunilor

- Ce rol au televiziunile în organizarea galelor?
- În America, HBO şi Showtime fac legea, sînt televiziuni plătite care întreprind o activitate mascată de promoter, deşi nu ar trebui să se implice. Dacă nu vor să cumpere un meci, atunci devine dificil să-l mai finanţezi. Banii care vin de aici fac diferenţa. Din bilete nu se mai scoate foarte mult, sînt din ce în ce mai puţini sportivi care mai vînd, iar sponsorii stau departe de box.

- Cîte abonamente se vînd pentru un meci care îl are în prim-plan pe Mayweather sau pe Pacquiao? Dar pentru unul de titlul mondial cu pugilişti neatractivi?
- Un titlu mondial nu-ţi asigură participarea la gale distribuite în system pay-per-view. Dacă nu ai nume recunoscut, nu te caută nimeni. Mayweather şi Pacquaio vînd cel mai mult, undeva între 1 şi 1,3 milioane de abonamente. Un meci între ei va bate orice record, probabil 2,5-3 milioane. Asta înseamnă venituri de aproximativ 150 milioane $. Notorietatea e decisivă. De exemplu, a fost confruntarea dintre Hopkins şi Dawson, doi coloşi, fără fani. A fost un dezastru la vînzări, doar vreo 50.000 de abonamente.

- De unde această reticienţă a sponsorilor?
- Sporturile individuale nu sînt atît de bine văzute precum cele de echipă. În plus, viziunea despre box este deteriorată, încă persistă ideea de violenţă, iar din acest punct de vedere are de pierdut.

- Aţi spus că sînt din ce în cei mai puţini boxeri atractivi. Cine sînt aceştia?
- În afară de Mayweather şi Pacquiao, doar mexicanii mai vînd. În rest, nu e aşa cum se vede din exterior. Boxul duce lipsă de oameni de marketing, ar trebui să înveţe de la UFC, de exemplu. Acest sport era ilegal acum 25 de ani. Au reuşit să-şi aducă persoane specializate care l-au împachetat atît de bine într-un produs care acum face nişte audienţe-record şi vinde fără probleme.

"Boxul începe şi se termină cu Bute"

- În Canada se poate vorbi despre o tradiţie în boxul profesionist?
- Cu siguranţă, mai ales în ultimii ani. În Montreal lucrurile merg foarte bine. E oraşul care vinde cel mai bine în afară de Las Vegas. Cluburile s-au dezvoltat şi au crescut pugilişti valoroşi. Iar o mare parte din merit îl are şi Lucian Bute.

- De ce? A ajuns Lucian la un nivel atît de ridicat?
- Da, fără nici o îndoială. E numărul unu în materie al vînzărilor de bilete. Umple sălile imediat, are o imagine impresionantă. Şi-a creat o bază de fani care depăşeşte sfera boxului. Pentru ei boxul devine interesant cînd e Lucian în ring şi se termină imediat cum iese din arenă. S-a adaptat foarte bine, a fost adoptat. Nici un boxer din SuperSix nu vinde la fel de bine ca el, nici măcar Froch, în Anglia. Este sportivul cel mai bine văzut în disciplinele individuale din Canada.

- Despre polemicile legate de Lucian ce părere aveţi? Froch nu ezită nici o clipă să-l atace.
- Froch vorbeşte mult, pentru că aşa se promovează. Are o imagine de "bad boy". Nu are argumente solide la acuzele pe care le face. Ar trebui să se gîndească mai mult şi să analizeze evoluţiile lui Bute înainte să-şi dea cu părerea. E adevărat că de cînd a boxat în SuperSix a întîlnit adversari mai bine cotaţi decît o parte a celor întîlniţi de român, dar ar trebui să se uite la ce s-a întîmplat în confruntările lor cu Johnson.

"Lucian este cel mai bun de la supermijlocie. Are suficient de multe calităţi pentru a face curăţenie la categoria sa, apoi poate urca în greutate" ( Cristi Gănescu)

"Un meci Bute- Ward ar avea mai mult succes în Canada. Ward nu vinde atît de bine în SUA" (Cristi Gănescu)

"Boxul e ca şahul, nu te gîndeşti doar la următoarea mişcare, ci îţi faci o strategie şi despre următoarele trei, patru" (Cristi Gănescu)

"Probabil aş fi fost mult mai bine financiar dacă făceam altceva în viaţă, dar nu pot. Am furat de mic pasiunea pentru box şi cu ea o să mor" (Cristi Gănescu)