Articol de Roxana Fleşeru, Raed Krishan (foto) - Publicat marti, 20 mai 2014 00:00 / Actualizat luni, 19 mai 2014 22:31
Să descoperim cu 4 perechi de imagini ce se află în spatele imaginii strălucitoare a gimnastelor, a paietelor şi fardului de ochi: palmele care s-au obişnuit cu băşicile şi rosăturile.
Medaliile strălucesc. Culorile machiajului sînt stridente, iar zîmbetele largi. Palmele gimnastelor spun însă altă poveste. Povestea muncii duse la extrem. A sacrificiului pe care fiecare gimnastă de la Campionatele Europene îl face în fiecare zi, în sala de antrenament. Priviţi faţa Larisei Iordache! Tuşul negru îi scoate în evidenţă privirea jucăuşă.
Apoi priviţi palmele în care ţine argintul de la bîrnă şi aurul de la sol. Iar mai sus apar bătăturile. Pentru gimnaste e la ordinea zilei să le aibă. Sînt obişnuite. Cu ele trebuie să prindă paralelele, să strîngă, să se învîrtă. Carnea nu mai reacţionează, s-a înăsprit, suportă senină contactul aspru cu aparatul.
De ani de zile au aceleaşi probleme. Dincolo de machiajul vesel, chiar de unghiile frumos lăcuite, se află realitatea palmelor. A palmelor care au simţit şi au îndurat multe.
Fiecare parte din corpul unei gimnaste spune însă o poveste, dar palmele sînt cele care se văd. Iar sufletul rămîne undeva, în spatele costumului ţipător, al aurului, argintului sau bronzului.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
