Exclusiv Fosta mare campioană a gimnasticii românești, după rezultatele modeste de la Mondiale: „În primul rând, asta e problema!”

Acum, România s-a clasat a 19-a din 24 în proba de echipe. Iar acest fiasco s-a petrecut sub ochii celei mai mari gimnaste a tuturor timpurilor, Nadia Comăneci, care a fost invitată de onoare la această competiție.

Corina Ungureanu (46 ani), una dintre cele mai mari foste gimnaste ale noastre, multiplă campionană europeană și mondială, era și ea extrem de dezamăgită. Dar a încercat să și explice pentru GSP.ro de ce gimnastica românească a ajuns atât de jos.

Corina Ungureanu: „E trist pentru toți, suntem dezamăgiți, dar nu suntem în cădere de ieri, de azi”

Fosta campioană din anii '90, Corina Ungureanu a rămas în lumea gimnasticii, pregătind noile generații. Spune direct că „din păcate, nu suntem în cădere de ieri, de azi. Când stai la nivel de țară în 6 cluburi care au o mână de gimnaste și doar câțiva antrenori care sunt dispuși să facă înaltă performanță, ce să ceri?

E de mirare că încă mai suntem acolo. Eu sunt antrenoare la Petrolul, clubul unde am început gimnastica. Zi de zi, 6 zile pe săptamână, antrenez copii, de la inițiere, avansați, performanță, înaltă performanță.

E trist pentru noi toți, să nu credeți că e cineva din acest fenomen care nu este îngrijorat și dezamăgit de tot ce se întâmplă, mai ales după aceste rezultate. Trebuie să ne strângem să vedem unde sunt marile probleme. Și sunt destule".

Antrenoarea a explicat că „avem probleme mari la paralele, de exemplu. sunt în spate niște junioare, pre-junioare, de fapt, care au 13 ani acum. Vor fi senioare abia în 2029, după Olimpiada din Los Angeles. Au o bază bază foarte bună.

Dar sunt foarte, foarte puțini antrenori, îmi ajung degetele de la două mâini, care sunt dispuși să sacrifice tot pentru înalta performanță.

Normal, așteptările erau mari de la Sabrina Voinea, să prindă finală ori bârnă, ori la sol, ori la amândouă. Dacă nu greșea la sol, era in finală. A fost aproape. Dar e de înțeles, a avut și ea un an foarte dificil, cu probleme de sănătate.

S-a străduit, a vrut să ajute echipa și a ajutat-o, că a avut cele mai mari note, fiind sportiva cu cea mai mare experiența”.

„Trebuie să ne păstrăm sportivele cât mai mult în activitate!”

Corna Ungureanu crede că „în primul rând, trebuie să ne ținem sportivele cât mai mult in activitate. Pe vremea mea, la 20-21 de ani terminai cu gimnastica. Acum, abia de atunci încolo începe performanța.

Iar noi acum, la Rotterdam, am avut o echipă foarte tânără și nouă. Și așa a fost la ultimele mari competiții. Trebuie să învățam să motivăm fetele să rămână în gimnastică, să motivăm antrenorii, să lucreze împreună”.

Referindu-se la viitorul apropiat, de șansele pentru următoarele JO, Corina Ungureanu crede că „va fi foarte greu să ajungem acolo, la Los Angels, cu echipa. Fiindcă sunt cam aceleași fete.

Cu mențiunea că nu știm situația Anei Bărbosu, dacă va putea să mai revină după suspendare. Eu știu că își dorește asta. Ar mai fi și Lilia Cosman, care a promis că se va recupera si va reveni la echipă.

Ele sunt la studii universitare în SUA, e e dificil și pentru ele. Ar ajuta enorm echipa, au experiența unei Olimpiade, au exerciții de dificultate și execuție bună. Toată lumea are ușa deschisă să revină.

Desi sunt acuzatii că România, sistemul, federația, cum vreți să spuneți, ar fi închis ușa acestor fete care au plecat la studii in SUA. Nu este adevărat! Dar noi aici avem niște selecții, niste verificări, nu putem asigura locul în echipă doar pe baza numelui”.

Fosta campioană mai spune că „acum suntem departe de primele 8 echipe și la dificultate și la execuție. Sabrina a avut o greșeală la sol, care a scos-o din finală. La bârna nu știu, dacă ajungea acolo, poate dcă stătea pe aparat. Însă doar cine n-a făcut acest sport sau nu stie ce înseamnă poate să critice o sportiva pentru o ratare în concurs.

E un sport greu, unde te antrenezi foarte mult și este vorba de fracțiuni de secundă. Se poate întâmpla. N-au prins finalele acum sportive de top, medaliate la Olimpadă. Foarte multe țări fac acum gimnastică, la un nivel foarte important.

De aceea va fi mare lucru să mai prindem finale. Iar o medalie va însemna enorm, eu tot spun asta. Echipele Spaniei, ale Italiei, veneau la noi, făceau cantonamente, învățau de la noi. Ne-au luat tehnica, ne-au luat și antrenorii. E tot mai complicat”.

„E rău, nu un dezastru! Se putea și mai rău, dar nu putem să renunțăm!”

A continuat cu un semnal de alarmă: „Și noi antrenorii suntem supărați. Mai ales că asupra noastră cade acest linșaj mediatic. Dacă plecăm toți și stingem lumina, nu rezolvăm nimic. E greu să faci mare performanță în condițiile de acum.

Din 200 de studente școala de antrenori, numai două au ales gimnastica. Nu mai vine nimeni să antreneze în gimnastică, unde e nevoie de pasiune. Aici e nebunie, sunt nervi, e un sport extrem de greu, chiar periculos uneori, responsabilitatea e foarte mare pentru antrenori. Eu îmi văd copilul dimineața la 8 și apoi abia la 20:30, când ajung acasă. Chiar facem sacrificii.

Dar trebuie să facem asta. Suntem în reconstrucție și asta cere timp, câțiva ani. Nu se va întâmpla mâine. La Olimpiada 2032, eu zic ca avem șanse să mergem! Dar trebuie să avem răbdare. Dacă lumea nu înțelege ca acuzând antrenorii, părinți ajung să nu mai vină cu copiii la cluburi, să nu mai facă gimnastică, ne ducem de tot.

Noi încercam cu ce avem. Avem și un sistem de învățământ care încurcă sportul de performanță. Am o fetiță care stă la școală 6-7 ore si apoi vine la sală 4 ore. Nu avem un sistem care protejează puțin sportivii de înaltă performanță.

Sunt probleme pe care afară nu le găsim. Văd tot felul de titluri prin media, la genul dezastru, fiasco. Nu e un dezastru, au fost niște fete acolo, au încercat. Dacă aveam două ratări în plus la campionatele europene nu mai ajungeam nici la Mondial, în primele 24 de echipe din lume.

Credeti-mă, se poate chiar și mai rău. Dar noi nu avem voie să renunțăm. Și n-o să renunțăm”.