Nadia Comăneci, confesiuni emoționante la festivalul din Italia: „Puteau să mă împuște când am fugit din România”

Fosta mare gimnastă a rememorat momentele de glorie, dar și episoadele dramatice care i-au marcat viața și cariera, în fața unui public numeros, printre care s-au aflat și mulți români veniți special pentru a o revedea.

Retrăind momentul istoric de la Montreal 1976, când a luat 10.00 perfect, Nadia a explicat confuzia creată atunci de celebrul ecran de afișaj: „M-am întrebat de ce am primit doar 1, eram sigură că nu făcusem un exercițiu atât de slab. Apoi am înțeles că tabela nu fusese concepută pentru nota maximă”.

Dincolo de perfecțiunea tehnică la paralele, marea campioana consideră că diferența a fost făcută de stilul propriu: „Nota maximă nu a venit doar datorită execuției, ci a ceea ce numesc «atingerea Nadiei». Am adăugat ceva în plus, respectând regulamentul. Cred că această originalitate a fost premiată”, a rememorat Nadia acum, la evenimentul din Italia, citată de gazzetta.it.

Nadia Comăneci, dezvăluiri emoționante la evenimentul din Italia

Totodată, ea a amintit și de începuturile sale alături de antrenorul Bela Karolyi, cel care a remarcat-o încă de la grădiniță, după ce mama sa o trimisese la sală pentru a-și consuma energia debordantă.

„Încerc să le explic tuturor celor care fac sport că în spatele unei note de zece se află nenumărate căzături și eșecuri. Este normal să existe zile în care vrei să renunți, însă secretul constă în atenția la detalii și în bucuria muncii.

Chiar și un element la paralele care îmi poartă numele a apărut dintr-o greșeală, când am lovit bara cu piciorul și apoi am refăcut mișcarea intenționat. Din erori se pot naște lucruri extraordinare”, a adăugat Nadia.

Nadia Comăneci, despre presiunea regimului comunist

Cariera Nadiei a fost marcată și de episoade extrem de complicate, începând cu anul 1981, când Bela Karolyi și soția acestuia au rămas în State în timpul unui turneu: „În momentul plecării, ei și coregraful nu au mai apărut. A fost o perioadă extrem de dificilă”

Devenită fără voie un simbol al regimului dictatorial condus de Ceaușescu, libertatea sa de mișcare a fost drastic restricționată ulterior: „Gimnastica îmi permisese să călătoresc și să văd o lume inaccesibilă majorității copiilor din acea perioadă. După fuga lui Bela, nu am mai putut pleca la fel de ușor, dar am acceptat situația”.

La aceste restricții s-au adăugat și transformările fizice inevitabile: „Am crescut 17 centimetri în doar doi ani. A trebuit să-mi regândesc rutina complet, corpul nu mai răspundea la fel. Pe atunci nu se discuta despre anxietate sau sănătatea mintală, antrenorii îți cereau doar să mergi mai departe. Mă bucur că astăzi lucrurile s-au schimbat, iar Simone Biles este cel mai bun exemplu în acest sens”.

Evadarea din țară și un nou început

Decizia de a părăsi definitiv România a venit cu doar câteva zile înainte de căderea Zidului Berlinului, într-un moment de maximă tensiune: „Nu știam ce avea să se întâmple în lume. Știam doar că nu mai puteam continua așa, deși eram conștientă de pericole și de faptul că se putea trage asupra noastră. Puteau să mă împuște când am fugit din România. Am rămas o perioadă blocată în Austria, dar am reușit să trec peste și să-mi schimb viața complet”.

Stabilită pe continentul american, fosta mare campioană și-a clădit o nouă viață de familie și o carieră de succes alături de partenerul ei, Bart Conner, fondând împreună o academie de prestigiu.

Întâlnirea festivă de la Trento, unde au fost celebrate atât performanța istorică de la Montreal 1976, cât și cele trei decenii de la aurul cucerit la Atlanta 96 de Jury Chechi, s-a încheiat cu un îndemn către noile generații: „Sportul ne învață să depășim teama, să o respectăm și, mai presus de orice, să fim uniți chiar și atunci când concurăm unul împotriva celuilalt”.