Articol de Luminița Paul - Publicat sambata, 18 iulie 2026, 13:17 / Actualizat sambata, 18 iulie 2026 13:17
Nadia Comăneci a adus nota 10,00 în premieră la Jocurile Olimpice, în 1976, dar întâiul calificativ maxim acordat în competiții importante i-a aparținut cehoslovacei Vera Čáslavská, la Europenele din 1967. Ultima dată când s-a văzut pe tabelă a fost în 2001, la Cupa Mondială de la Glasgow, după exercițiul la cal cu mânere al lui Marius Urzică.
Se împlinesc 50 de ani de la un reper istoric strălucitor al gimnasticii: pe 18 iulie 1976, la Montreal, românca Nadia Comăneci era recompensată cu nota 10,00, maximum absolut, după exercițiul la paralele din concursul impus al Jocurilor Olimpice.
Tabela, neprogramată pentru un asemenea calificativ, a afișat 1,00, adăugând o dimensiune anecdotică unei istorii care traversează deceniile cu aceeași forță inaugurală. Era prima dată când se recunoștea perfecțiunea olimpică în gimnastică.
Istoria notei maxime la nivel internațional a început însă cu 9 ani înainte, la Campionatele Europene de la Amsterdam (27 – 28 mai 1967). Gimnastica era supusă pe atunci grației și exactității etalate de gimnasta cehoslovacă Vera Čáslavská, în vârstă de 25 de ani.
Era campioana continentală en-titre, după ce cu doi ani înainte, la Sofia, cucerise toate cele cinci medalii de aur puse în joc: la individual compus și la cele patru aparate, sărituri, paralele, bârnă și sol. O realizare pe care avea să o repete și în Olanda.
Era, de asemenea, campioana olimpică de la Tokyo 1964 la individual compus, sărituri și bârnă și mondială de la Dortmund 1966 la individual compus, sărituri și cu echipa.
Vera Čáslavská, primul 10 din istorie la Campionatele Europene
La Amsterdam, însă, avea să pună ceva în plus lângă cei cinci bani rotunzi de aur: prima notă maximă înregistrată în istorie într-o competiție de calibru. Pe atunci, întrecerile continentale se disputau din doi în doi ani, iar cele mondiale din patru în patru. Datorită dominației europene în acest sport la feminin, și campionatele Bătrânului Continent erau văzute precum cele ale lumii și așteptate cu mult interes.
Čáslavská primise deja nota 10,00 în 1966 la Campionatele Naționale ale Cehoslovaciei. În 1967, existau cinci arbitri, notează site-ul gymnastics-history. Notarea se realiza astfel: calificativul cel mai mare și cel mai mic erau eliminate, iar din cele trei rămase se făcea o medie. Asta înseamnă că, pentru a obține nota 10,00, măcar patru din cei cinci oficiali trebuiau să acorde 10,00 unui sportiv/sportivă.
Anterior, conform aceleiași surse, gimnaste precum Larisa Latynina, Zinainda Druzhinina și Čáslavská însăși primiseră note de 10,00 din partea arbitrilor, însă nu suficiente astfel încât să obțină calificativul maxim final.
A trebuit să vină ediția Europenelor din 1967 pentru ca acest lucru să se întâmple. Vera Čáslavská a atins perfecțiunea în finalele pe aparate, întâi la bârnă, apoi și la sol. La „puntea suspinelor", a avut, la fel ca Nadia 9 ani mai târziu, un minuscul pas la aterizare. Înaintea cehoslovacei însă, Natalia Kuchinskaya din URSS primise 9,90 pentru evoluția ei. Exercițiul Verei fusese superior, așa că i s-a acordat 10,00.
Realizarea de excepție s-a repetat la sol, acolo unde Čáslavská și-a executat exercițiul pe muzica unui compatriot, piesa „Vltava" a lui compozitorului Bedrich Smetana.
Věra Čáslavská, fata de aur a Pragăi
La vremea respectivă, ziarul olandez Utrechtsch Nieuwsblad a relatat în detaliu de la Campionatele Europene. „Věra Čáslavská, «fata de aur a Pragăi», a demonstrat încă o dată că este o gimnastă de nivel înalt, plină de grație, farmec, salturi acrobatice, frumusețe și curaj, iar cu un elan competițional extraordinar a reușit să îmbine sportul și arta într-un tot armonios", este începutul elogios.
„Ce au arătat finalistele la bârnă a fost sublim", continuă relatarea din ziua finalelor pe aparate. „Natalia Kuchinskaya a obținut nota 9,9 pentru un exercițiu perfect. Iar când Věra Čáslavská și-a prezentat exercițiul imediat după aceea, juriul nu a avut altă opțiune decât să-l recompenseze cu nota 10,0. Un eveniment unic, ceva ce nu se mai întâmplase niciodată în istoria gimnasticii", se consemnează premiera absolută.
„Hegemonia Verei nu a fost ușor de spulberat. În timpul exercițiului la sol, unde muzica lui Smetana a inspirat-o să realizeze o prestație atât de fenomenală, încât Vera a obținut încă un 10".
Reușita cehoslovacei a rămas în istorie, dar cumva acoperită apoi de un strat de praf. Și a venit 1976, cu Jocurile Olimpice, la care Nadia Comăneci a atins perfecțiunea de 7 ori – paralele la impuse, liber alese, individual compus și în finala pe aparate și la bârnă la liber alese, individual compus și în finala pe aparate. Tot atunci, sovietica Nelli Kim a primit calificativul maxim de două ori, la sărituri și sol, în finalele de aparate.
Nadia fusese notată cu 10,00 în același an la Cupa Americii la sărituri liber alese și la individual compus.
În ce privește gimnastica masculină, sovieticul Alexander Dityatin este creditat cu primul 10,00 la Jocurile Olimpice, ediția Moscova 1980, la sărituri, în concursul individual compus. Alți patru gimnaști au fost de asemenea notați cu calificativul maxim: bulgarul Stoyan Deltchev – inele, sovieticul Aleksandr Tkachyov – bară fixă, est-germanul Michael Nikolay – cal cu mânere, ungurul Zoltan Magyar – cal cu mânere, toți la individual compus.
Note de 10 primite de gimnaste/gimnaști români la Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale și Europene
- Jocuri Olimpice
- Montreal 1976
- Nadia Comăneci » paralele la impuse, liber alese, individual compus, finala pe aparate, bârnă la liber alese, individual compus, finala pe aparate
- Moscova 1980
- Nadia Comăneci » bârnă la impuse, paralele la individual compus
- Emilia Eberle » paralele la liber alese
- Melita Ruhn » sărituri la liber alese
- Los Angeles 1984
- Ecaterina Szabo » sol la impuse, finala pe aparate, sărituri la liber alese, bârnă la individual compus
- Simona Păucă » bârnă la liber alese
- Seul 1988
- Daniela Silivaș » paralele la impuse, liber alese, individual compus, finala pe aparate, sol la impuse, individual compus, bârnă la liber alese
- Barcelona 1992
- Lavinia Miloșovici » sol în finala pe aparate
- Campionate Mondiale
- Budapesta 1983
- Ecaterina Szabo » paralele la liber alese, sol la liber alese, individual compus, finala pe aparate, sărituri la individual compus
- Lavinia Agache » paralele la liber alese
- Mirela Barbălată » sărituri la liber alese
- Montreal 1985
- Daniela Silivaș » bârnă în finala pe aparate
- Rotterdam 1987
- Aurelia Dobre » sărituri la liber alese, individual compus, bârnă la liber alese, finala pe aparate, sol la liber alese
- Daniela Silivaș » bârnă la impuse, sol la impuse, liber alese, finala pe aparate, paralele la liber alese
- Camelia Voinea » sol la liber alese
- Eugenia Golea » sărituri la liber alese
- Stuttgart 1989
- Daniela Silivaș » sărituri la impuse, paralele la liber alese, finala pe aparate, sol la liber alese, finala pe aparate
- Cristina Bontaș » sol la individual compus
- Campionate Europene
- Praga 1977
- Nadia Comăneci » bârnă finala pe aparate
- Moscova 1987
- Daniela Silivaș » sol la individual compus, finala pe aparate
- Bruxelles 1989
- Daniela Silivaș » sol în finala pe aparate
Marius Urzică, ultima notă de 10,00 din istoria gimnasticii
Ultima notă maximă, 10,00, din istoria gimnasticii aparține tot unui român. În 2001, la Cupa Mondială de la Glasgow, pe 15 decembrie, Marius Urzică a primit-o pentru execuția la cal cu mânere, aparatul pe care l-a dominat la nivel internațional timp de ani buni. Are în palmares titlul olimpic la Sydney 2000, trei titluri mondiale – Brisbane 1994, Gent 2001, Debrecen 2002 – și trei titluri europene – Praga 1994, Bremen 2000, Patras 2002.
„Pentru mine, a fost împlinirea unui vis", declara el la sosirea în țară. Adăuga că succesul s-a datorat într-o anume măsură și modificărilor pe care le-a adus vechiului său exercițiu. „La Mondialele de la Gent mi s-a spus că nu era din pornire de nota zece. Ca urmare, am schimbat câteva legături", explica Marius.
„Ce-mi mai doresc? Să prind încă vreo două Olimpiade", a glumit. „Nu... aș vrea să merg la Atena. Apoi, cred că mă retrag în antrenorat". A mai concurat, într-adevăr, la Atena 2004, unde a pierdut în mod dureros titlul la aparatul său preferat, pentru 12 sutimi, în fața chinezului Teng Haibin, 9,825 față de 9,837. Însă, România a cucerit singura medalie pe echipe la masculin din istorie, bronz, și alte distincții, prin Marian Drăgulescu argint la sol și bronz la sărituri.
Și Nadia i-a recunoscut performanța, precizând pentru ProSport că „a făcut istorie. Toată lumea știe că Marius e super la cal cu mânere. Nu speram însă ca arbitrii să recunoască acest lucru și, într-un cod de punctaj în care zecele e teoretic imposibil, să-l noteze totuși cu maximum. Oricum, exercițiul e mult peste zece. Marius e un artist în proba lui".
Trecuseră 9 ani de la precedentele calificative de vârf, acordate la Jocurile Olimpice de la Barcelona 1992. Și nu a mai fost alta după el, după Marius Urzică. Din 2006, federația internațională a introdus un alt sistem de apreciere a exercițiilor, compus din două note, una pentru dificultate, alta pentru partea artistică. Perfecțiunea nu mai poate fi atinsă, cel puțin în gimnastică, pe o tabelă.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
FCSB și-a prezentat noile echipamente » Multe surprize: tricouri portocalii și fontul „Dracula”
