Articol de Roxana Fleşeru - Publicat duminica, 18 octombrie 2009 00:00
Marian Drăgulescu a cucerit la Londra al şaptelea titlu mondial al carierei, lista fiind deschisă acum 8 ani, la Gent
Marian Drăgulescu e o legendă a gimnasticii. Şi nu s-a retras încă definitiv. La 28 de ani şi două tentative de retragere, Drăgulescu a reuşit ieri la sol al şaptelea titlu mondial al carierei. După o pauză de trei ani în care problemele de sănătate şi cele personale l-au măcinat.
Cu un nou chip, mult mai deteminat, mult mai concentrat, Drăgulescu a intrat ieri în concurs al treilea. Cu un exerciţiu care pînă la urmă a rămas cel mai bun al finalei. Românul a primit din partea arbitrilor 15,700, mai puţin ca în calificări, dar de ajuns pentru prima treaptă a podiumului mondial. L-au urmat campionul olimpic de la Beijing, Kai Zou (15,675), şi israelianul Alexander Shatilov (15,575). După doi ani, Marian zîmbeşte din nou şi o face din toată inima. S-a bucurat mai mult decît o făcea în trecut. Şi-a pus steagul pe umeri şi a păşit mîndru în Arena O2.
Un sportiv obişnuit cu gloria, dar care se bucura ca un copil pentru o reuşită venită după o serie lungă de ghinioane. Pe podium, a prelungit bucuria şi a ascultat emoţionat imnul, pentru a şaptea oară la un Mondial. De la prima sa medalie de aur într-o asemenea competiţie au trecut opt ani. Se întîmpla în 2001 la Gent, cînd Marian urca pe prima poziţie atît la sol, cît şi la sărituri. Au umat Debrecen 2002, aur la sol, Melbourne 2005, sărituri, şi Aarhus 2006, sol şi sărituri. Competiţia nu s-a încheiat pentru cel mai medaliat gimnast român al tuturor timpurilor. Azi, urmează săriturile.
25 de medalii olimpice, mondiale şi europene este palmaresul lui Marian Drăgulescu
Citiţi în Gazeta de luni povestea celor şapte titluri mondiale ale lui Marian Drăgulescu
Marian Drăgulescu a cucerit la Londra al şaptelea titlu mondial al carierei, lista fiind deschisă acum 8 ani, la Gent
Marian Drăgulescu e o legendă a gimnasticii. Şi nu s-a retras încă definitiv. La 28 de ani şi două tentative de retragere, Drăgulescu a reuşit ieri la sol al şaptelea titlu mondial al carierei. După o pauză de trei ani în care problemele de sănătate şi cele personale l-au măcinat.
Cu un nou chip, mult mai deteminat, mult mai concentrat, Drăgulescu a intrat ieri în concurs al treilea. Cu un exerciţiu care pînă la urmă a rămas cel mai bun al finalei. Românul a primit din partea arbitrilor 15,700, mai puţin ca în calificări, dar de ajuns pentru prima treaptă a podiumului mondial. L-au urmat campionul olimpic de la Beijing, Kai Zou (15,675), şi israelianul Alexander Shatilov (15,575). După doi ani, Marian zîmbeşte din nou şi o face din toată inima. S-a bucurat mai mult decît o făcea în trecut. Şi-a pus steagul pe umeri şi a păşit mîndru în Arena O2.
Un sportiv obişnuit cu gloria, dar care se bucura ca un copil pentru o reuşită venită după o serie lungă de ghinioane. Pe podium, a prelungit bucuria şi a ascultat emoţionat imnul, pentru a şaptea oară la un Mondial. De la prima sa medalie de aur într-o asemenea competiţie au trecut opt ani. Se întîmpla în 2001 la Gent, cînd Marian urca pe prima poziţie atît la sol, cît şi la sărituri. Au umat Debrecen 2002, aur la sol, Melbourne 2005, sărituri, şi Aarhus 2006, sol şi sărituri. Competiţia nu s-a încheiat pentru cel mai medaliat gimnast român al tuturor timpurilor. Azi, urmează săriturile.
25 de medalii olimpice, mondiale şi europene este palmaresul lui Marian Drăgulescu
Citiţi în Gazeta de luni povestea celor şapte titluri mondiale ale lui Marian Drăgulescu
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
TAS, verdict crunt în cazul de dopaj al lui Cosmin Matei: „Clubul Sepsi va respecta decizia”
