Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat miercuri, 01 iunie 2016 00:00
Sute de mesaje și peste o mie de distribuiri pe Facebook după primele dezvăluiri incredibile făcute de Olaru, publicate în Gazeta de ieri.
Imediat ce a citit destăinuirile Mariei Olaru, Doina Stăiculescu, laureată cu argint la JO din 1984, la gimnastică ritmică, a postat un mesaj pe pagina personală de Facebook.
"Sportul de înaltă performanță înseamnă sacrificiu! Sacrificii din toate punctele de vedere! Să spun ce regim dur, chiar foarte dur am îndurat ca să ajung la Olimpiadă? Să spun câtă bătaie am încasat? Să spun că foamea era la ordinea zilei? Nu, n-am să spun lucrurile acestea pentru că nu interesează pe nimeni. Nu m-a obligat absolut nimeni să fac performanță. Cei mai mari sportivi ai lumii, deveniti campioni olimpici, sunt aproape întotdeauna şi campioni ai sportivității", spune Doina, ajunsă la 48 de ani.
Care continuă: "Ei devin simboluri ale forței, ale frumuseții spiritului sportiv. Cine dintre noi nu a dorit măcar o dată, din întreaga lui ființă, biruința, pentru care ar fi fost capabil să facă orice, chiar și imposibilul? Victoria înseamnă bucurie, împlinire, răsplată. Simți că nu-ți aparții și că toată lumea îți aparține! Nu îmi permit să judec pe nimeni, dar am simțit nevoia să spun ce simt. Cu deosebită considerație pentru toți marii sportivi de înaltă performanță", a scris Stăiculescu pe FB, după ce-a distribuit linkurile publicate de GSP.
Și publicul a reacționat instant la mărturiile cutremurătoare ale gimnastei, iar sute de cometarii au curs pe tolo.ro, dar și pe gsp.ro. Gazeta vă prezintă câteva dintre părerile oamenilor, a celor care au citit ieri cele patru pagini publicate.
"Citesc și mă cutremur. Poate și pentru că iubesc gimnastica atât de mult, dar și poate pentru că de mică mi-am dorit să fac asta. Probabil nu aș fi rezistat prea mult în sportul ăsta. Sacrificiul acestor copii și, mai apoi, oameni este inimaginabil. Bravo, Maria Olaru, pentru curajul de a vorbi despre asta!"
Sandra Georgescu"Am ales să îi dau și eu share, nu pentru că povestea este cutremurătoare, revoltătoare și chiar dezgustătoare, căci este, ci pentru că mi-am adus aminte de acel procent de peste 60% care încă consideră că bătaia este necesară pentru a îți crește copiii. Umilința nu este nici educație, nici disciplină și nici performanță! Poate ușor, ușor, cu apariția unor astfel de povești sincere, unul câte unul mai face un mic pas către sine și apoi către propriul copil"
Monica Nicolescu"Chiar dacă antrenorii au fost duri câteodată cred că au făcut tot ce au putut sportivele noastre. Maria este o luptătoare, iar ghinionul a fost familia dezorganizată. În viață nu poți să le ai pe toate, până la urmă, toți au câștigat ceva. Performanţa cere sacrificii"
Alina Zencir"Am fost umilită de învățătoare în clasele primare, bătută cu linia, în generală până-n facultate inclusiv am auzit profesorii făcându-mă proastă, incompetentă, nesimțită. Un copil care nu e «cuminte» primește diverse apelative. Dacă aș fi fost bătută n-aș fi putut spune acasă fiindcă îmi era rușine de-ai mei"
Roxana"Am luat bătaie de la învățătorul meu din clasele 1-4, m-au bătut apoi profesorii de la generală, în special când eram la plăcuţe pe stadion de 23 de august, apoi în practică la porumb, că nu-mi făceam norma. A lovi un copil este cea mai josnică opțiune a unui adult"
Laurențiu Cumatru"Maria Olaru a suferit, la fel ca mulți alți copii, ca să stai în fața televizorului și să simți că plesnești de mândrie, așa că nu e cazul să o judeci. Ea pur și simplu spune fața nevăzută și hidoasă a acestei povești de succes care a fost gimnastica românească"
mariuss72"E o descriere uluitor de precisă a mecanismului rușinii. A felului în care rușinea ne tăvălește și ne reduce la zero. Pentru că rușinea nu e despre un gest sau despre eroare. După o expresie a lui Brene Brown, rușinea nu ne spune «am greșit», ci «eu sunt greșit!»"
mary miron
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
