Cea mai experimentată jucătoare din echipa României anunță: "A fost ultimul meu Mondial!"

Primul său turneu final la echipa naţională a fost la 20 de ani, la Campionatul Mondial din Norvegia 1999. România a jucat şi atunci finala mică, dar a pierdut-o în faţa Austriei, 28-31 în prelungiri. Îşi încheie cariera la un Campionat Mondial, tot cu o finală mică, dar acum pe podium.

La 36 de ani, Aurelia Brădeanu este jucătoarea care deţine un record greu de egalat. Are 16 turnee finale în tricoul României. Vrea să-l bifeze şi pe al 17-lea, la Jocurile Olimpice de la Rio, şi apoi să spună stop handbalului de performanță.

"Am reușit la 36 de ani să fiu prezentă la echipa naţională şi să cîştig o medalie. Înseamnă foarte mut. Acum 16 ani îmi făceam debutul. Tocmai ieşisem campioană mondială de tineret în China şi am făcut imediat trecerea la echipa mare", a spus Mika.

"Le ajutăm să creadă în valoarea lor"

Erau primii paşi în handbalul mare. O poveste începută devreme și care i-a adus lacrimi de toate felurile, dar și multe experiențe pe care a încercat de fiecare dată să le transmită mai departe colegelor sale mai tinere, un schimb de care ea n-a avut parte atunci cînd era la începuturi.

"Erau alte timpuri atunci, probabil că se uitau un pic altfel la noi pentru că eram prea mici şi nu aveau încredere în noi. Acum lucrurile stau altfel. Încercăm să le ajutăm şi ele ajută în final echipa! Și eu am privit în sus spre cele mai experimentate, am trăit și eu ce trăiesc ele acum. Mă bucură pentru fetele mai tinere că au încredere în ele, le ajutăm să creadă în valoarea şi în puterile lor", a explicat Brădeanu, care a ratat doar două competiții majore în decursul celor 16 ani de seniorat, CE 2008 și CM 2009, cînd era gravidă, apoi proaspătă mămică.

"Nu ştim să ne respectăm valorile"

În tot acest timp a cucerit cu naționala României 3 medalii: un argint mondial în 2005, un bronz european în 2010 și bronzul mondial din 2015.  Care a fost cel mai greu drum? "Cel spre distincția din 2010. Pentru că a fost împotriva ţării gazdă, scorul foarte strîns, au fost emoţii mari, ne întrebam dacă vom reuşi sau nu. Am reuşit!", spune Mika printre zîmbete. Munca transformată în medalii e cea mai dulce.

Nici una dintre medalii nu i-a schimbat viața. "Sînt cîteva luni în care eşti apreciat, felicitat, dar apoi se revine la lucrul care a fost înainte. Din păcate, nu ştim să ne respectăm valorile, să le preţuim, în primul rînd, şi nu ştim să fim cu toţii uniţi pentru că numai împreună putem face lucruri mari", spune handbalista printre oftaturi.

De la echipa feminină de handbal mereu s-au cerut lucruri mari. "Da, toţi ne spuneau cînd plecam de acasă «vă întoarceţi cu o medalie, vă întoarceţi cu o medalie»! Nu s-a întîmplat de foarte multe ori, dar important e că le-am obţinut şi pe astea", spune Aurelia.

"Îmi e greu să-mi las copilul acasă"

E fericită pentru că ultimul său Mondial din carieră va purta mereu pecetea bronzului. "Da, a fost cel din urmă Mondial pentru mine. În 2017 nu o să fiu în sală", spune amestecînd un zîmbet de nostalgie cu unul deschis pentru viitor.

Știe foarte bine pentru ce s-a sacrificat. "Cînd ai început să practici sport de performanţă, ştii că acesta este drumul. Pentru mine, cu atîţia ani în spate, deja sînt obişnuită. Îmi este foarte greu, într-adevăr, să ştiu că-mi las copilul acasă, că nu pot să-i spun seara noapte bună, dar este frumos cînd urci pe podium, ai o medalie la gît. Uiţi de durerile pe care le ai în suflet, pentru că nu este atît de uşor să-ţi auzi copilul doar la telefon şi să-ţi spună de fiecare dată «Mami, mi-e dor de tine!»". După JO 2016, Mika o să-l strîngă mai des în brațe pe David, iar el va povesti copiilor ce mamă neînfricată are.

"Am avut puterea să renaștem"

Mika a vorbit despre cele nouă meciuri pe care România le-a jucat în Danemarca. Dintre ele patru au fost înfrîngeri. "Toate am plecat cu convingerea că o să facem un turneu bun. Nu am pornit bine, meciurile din grupă nu ne-au avantajat, am pierdut cu Spania, Norvegia şi Rusia, dar cel mai imortant lucru e că apoi am avut puterea să renaştem. Am strîns rîndurile, am reuşit  să fim o echipă. Meciul cu Brazilia ne-a dat aripi şi apoi am ajuns unde am ajuns", povestește ea.

Mika spune că partidele cu Brazilia și Norvegia au fost cele mai grele la CM. Dar mai ales ultima, pentru că a lăsat urme adînci. "Cu toate că am pierdut, noi ne-am crezut învingătoare. Şi pe podium, chiar dacă am luat doar locul 3, noi am ştiut că meritam locul 1. Am demonstrat că meritam să fim acolo, să ne luptăm cu toate echipele, cu echipele cele mai importante", a completat ea.

Norvegia nu e o echipă de nebătut

Partida din semifinale cu Norvegia, pierdută de naționala României cu 33-35, a suscitat tot felul de discuții. Printre lacrimi, Gabriela Perianu a spus că își dorește să prindă momentul în care "tricolorele" vor trece de multipla campioană olimpică, mondială și europeană.

Aurelia Brădeanu a fost în echipa care a învins ultima oară Norvegia, în 2000 la CE. "Am trăit clipa aceasta, îi doresc să ajung să bată Norvegia pentru că nu este o echipă de nebătut şi sînt convinsă că echipa aceasta, dacă merge la fel cu dăruire şi unitate, va reuși", a subliniat Brădeanu.

”Nu va fi deloc ușor"

Una dintre provocările pe care le mai are Aurelia în față este calificare la Jocurile Olimpice de la Rio. România va organiza turneul preolimpic în martie, la Cluj, iar adversare îi vor fi Muntenegru, Danemarca și Uruguay. Doar primele două formații vor merge mai departe.

"Nu va fi deloc uşor, dar pornind de la acest Campionat Mondial sînt convinsă că putem continua pe aceeaşi linie şi că vom ajunge unde ne-am dorit, adică la Jocurile Olimpice. Eu am participat de două ori, dar din păcate am o durere în suflet  pentru că am fost doar participante, nu am putut să realizăm un lucru mare acolo. Acum îmi doresc să ne calificăm la Rio şi să ne punem amprenta pe acel turneu olimpic", a spus Mika. În 2000 și 2008 naționala feminină a ocupat de fiecare dată locul 7.

"Sînt convinsă că am făcut foarte mulţi oameni fericiţi şi pînă la urmă sîntem şi noi fericite. Tot timpul în cariera mea am avut persoane care au fost alături de mine, şi la bine, dar mai ales la greu. Lor le dedic această medalie"
Aurelia Brădeanu