Articol de Marian Ursescu - Publicat joi, 10 decembrie 2015 00:00
Cu suedezul la timonă, România nu joacă nimic. Apărarea, altădată punctul forte al "tricolorelor", e la pămînt.
Am pierdut cu Spania. Nu-i nici o noutate. Spania e vicecampioana Europei, e medaliata cu bronz la Olimpiadă, era echipa favorită. Ne-a mai bătut Spania, mai demult, e adevărat, şi o să ne mai bată. Nu e nici prima şi nici ultima înfrîngere la Mondiale. Şi atunci care-i problema? Cred că maniera în care am pierdut şi cauzele care au dus la acest lucru!
1. Selecţia e problema la echipa naţională!
Anul trecut, la Euro 2014, România învingea Spania cu 22-20, după 9-14 la pauză. S-au schimbat de atunci ibericele? Ei bine, Spania a jucat cu 13 din cele 16 jucătoare de anul trecut! Au apărut acum Alberto, Zoqbi şi Hernandez, au dispărut Temprano, Beatriz Fernandez şi Escribano, ultima nefiind nici o secundă folosită. Şi antrenorul e acelaşi.
Dar România? Ei bine, aici s-a schimbat jumătate de echipă. Au rămas Neagu, Brădeanu, Ungureanu, Elisei, Pintea, Perianu şi Chiper. Putem să o punem şi pe Nechita care s-a accidentat pe parcurs. 8 din 16!
Munteanu, Manea, Geiger, Vizitiu, Buceschi, Marin, Tănăsie şi Szucs le-au luat locul celor de atunci, Ţăcălie, Chintoan, Ciuciulete, Pîrvuţ, Bondar, Dedu, Hotea şi Zamfir. Care-i diferenţa? E aceea că, spre deosebire de anul acesta, de lotul făcut acum, toate jucătoarele erau titulare la echipele lor de club!
Acum Tomas Ryde a adus jucătoare care au evoluat foarte, foarte puţin. Să ne uităm pe cifre! La Baia Mare, în Liga Campionilor, Vizitiu a marcat 6 goluri, iar în campionat, 7 goluri! Tănăsie nu a jucat în Liga Campionilor adunat un meci şi a marcat 5 goluri.
Perianu are 5 goluri în Ligă şi 29 în campionat! Luciana Marin are 4 goluri în Ligă şi 8 în campionat. Crina Pintea a jucat abia din octombrie la Thuringer, avînd 12 goluri în 5 meciuri. Şi atunci de la cine să ne aşteptăm să dea goluri pentru România? Cînd golgeterii campionatului României, unul despre care federalii spun că e printre cele mai puternice din Europa (!) sînt lăsate acasă!
Cristina Zamfir (110 goluri în campionat) şi 10 în două meciuri de Cupa EHF, Maria Constantinescu (97 de goluri) nu au contat pentru Ryde. Să nu mai vorbim că, dacă urmărim un obiectiv imediat, calificarea la Olimpiadă, şi Roxana Gatzel e o soluţie ideală.
La 36 de ani, vicecampioana mondială din 2005 are 117 goluri marcate pentru Cisnădie! Dar Ryde nici nu o cunoaşte. El nu a venit să vadă în România nici derbyul CSM Bucureşti-HCM Baia Mare!
2. Nu s-a pregătit nimic cu Neagu marcată strîns!
Cristina Neagu e factotum la "naţionala" României. O ştie toată lumea. Totul se învîrte în jurul ei. Dar cînd Neagu nu merge, jocul României se prăbuşeşte. Ca şi acum, şi în trecut Neagu primea o atenţie sporită din partea adversarilor. Şi anul trecut, cu Spania, Neagu a fost luată "om la om" sau a fost marcată strîns, în zonă. Dar atunci, antrenorul Gheorghe Tadici a avut soluţii să o scoată, să o pună în valoare. Aduceţi-vă aminte de Euro 2010!
Neagu a fost luată om la om aproape la fiecare meci. Şi am jucat cu Muntenegru, Danemarca, Rusia, Croaţia. Antrenorul de atunci, Radu Voina, avea însă scheme pentru a dejuca acest pas al adversarilor. Şi am luat medalie, cu Neagu MVP-ul Campionatului European.
Nu s-a văzut nimic lucrat la echipă în acest sens cu Tomas Ryde. Tehnicianul suedez a ales să-şi desconsidere adversarii, trimiţînd să execute portarul la 7 metri, cu Puerto Rico, şi să facă un concurs în echipa sa, la meciul cu Kazahstan, cine marchează mai multe goluri.
În loc să ia jocul cu Kazahstan ca pe unul bun să găsească un sistem de apărare, soluţii în atac. Şi s-a văzut, Kazahstanul ne-a dat multe goluri în inferioritate numerică! Ne-a condus bună bucată din timp în prima repriză.
3. Work in progress şi conceptul de feedback
România a adus din Suedia un antrenor care nu mai pregătise pe nimeni de 7 ani de zile! Un tehnician plătit cu 6.000 de euro pe lună care să pregătească însă această echipă de la distanţă.
Căruia s-a grăbit să-i satisfacă orice dorinţă, orice cerere, ceea ce nu s-a întîmplat şi în precedentele mandate. Un tehnician care a schimbat tot staff-ul din temelii, care a schimbat doctorul, secundul, team-managerul. Cuvîntul lui a fost ultimul.
Aflăm din site-urile şi blogurile "sponsorizate" despre trecutul său de "miliţian" suedez şi de antrenor de hochei. Despre conceptul său de feedback în care jucătoarele trebuie să comunice între ele şi pe budă! Despre schemele pe care nu le-a găsit pentru interii dreapta, despre "work in progress".
Cum că jucătoarele au înţeles, în al 12-lea ceas, ceea ce el le cere la echipa naţională. Suedezul ne este prezentat într-o lumină de mai avem puţin şi credem că e părintele Arsenie Boca. Asta după ce a învins Porto Rico şi Kazahstan!
Uitaţi-vă însă la time-out-urile echipelor de la Campionatul Mondial. Uitaţi-vă la cum vorbesc Trefilov, Duenas, Hergeirsson şi uitaţi-vă şi la echipa României. La noi vorbesc secundul Costică Buceschi şi căpitanul Valentina Elisei. Ryde parcă e picat din Lună, parcă e omul care le aduce fetelor bidoanele cu apă să se hidrateze!
4. La noi, moara merge la sac, şi nu sacul la moară
Toţi antrenorii "străini" care vin în România, cu puţine excepţii, au dus la situaţia ca jucătoarele şi jucătorii să înveţe limba engleză, şi nu tehnicienii să înveţe româneşte. Zvonko Sundovski (HCM Constanţa, acum CSM Bucureşti), Darko Zakoc (Alba Blaj, volei), regretatul Vladimir Arnautovici (Asesoft Ploieşti, baschet) sînt excepţiile de la regulă. Pep Guardiola s-a dus la Bayern Munchen şi a învăţat limba germană.
În cel mai rău caz, la alte echipe, există un secund care traduce ce spune "principalul". La noi, Ryde se uită la time-out-uri. Federaţia de handbal, dar şi echipele de club din handbal gen CSM Bucureşti, HCM Baia Mare nu înţeleg, o dată pentru totdeauna, că nu pui o echipă întreagă să înveţe engleză, ci pui un singur om care să înveţe română!
5. Experienţe peste experienţe
România era recunoscută pentru forţa defensivă. Se mergea pe premisa că "apărarea cîştigă marile războaie". România se apăra cu predilecţie 6-0 în linie, neavînd jucătoare pregătite de la junioare care să se apere la plus.
Tomas Ryde a tot încercat să inoveze, punînd în apărare jucătoare care nu fac la echipele de club faza de apărare. Aşa s-a ajuns la la meciul cu Suedia, de la "Trofeul Carpaţi", România să se apere la un moment dat cu Buceschi, Chintoan, Pricopi. Rezultatul meciului, 17-26!
Experienţele au continuat în meciul cu Serbia, de la Cluj, în preliminariile pentru Mondiale, dar şi la Mondialul din Danemarca. La meciul cu Kazahstan, Ryde a trimis-o să joace pivot în ultimele minute pe Gabi Szucs, iar în disputa cu Spania, s-a apărat mult timp în centrul apărării cu Oana Manea. Pe Szucs a trimis-o în intermediar dreapta, iar pe Brădeanu la plus!
Uneori nu e de ajuns să schimbi într-un singur loc pentru a obține rezultate. Uneori e bine cînd oamenii acceptă provocări să cunoască în ce se bagă. În 2008, am întrebat-o pe marea antrenoare Marit Breivik dacă ar accepta să antreneze România. A răspuns politicos că respectă handbalul românesc, dar că nu se vede în această postură pentru că este o diferență de tradiție și mentalitate.
