Articol de Marian Ursescu, Marius Ionescu (Foto) - Publicat vineri, 16 decembrie 2016 00:00
Căpitanul Cristina Neagu face radiografia meciului care a stopat drumul spre semifinale, dar vorbește și despre viitorul ”naționalei”.
Au fost patru victorii la rând pentru România după înfrângerea inaugurală contra Norvegiei, meciuri care au aprins și apoi întreținut speranța la o nouă medalie europeană.
Miercuri seară însă, handbalistele române s-au frânt în fața unei echipe a Danemarcei care a jucat superior, cu ambiție, răutate și eficiență, 17-21. Era întâlnirea decisivă pentru calificarea în semifinale. Acum, rămâne un meci de clasament, pentru locul 5.
Cum vede căpitanul echipei, Cristina Neagu, înfruntarea cu danezele, dar și turneul per ansamblu, până acum. Și, mai ales, cum vede viitorul unei "naționale" în construcție, care s-a aflat în Suedia la prima experiență comună în actuala formulă.
- Cristina, n-am prins cea mai bună zi, din păcate am ratat semifinalele...
- Da, este adevărat, sunt foarte tristă din acest punct de vedere, îmi doream foarte mult să jucăm pentru medalii. Din păcate, am avut un meci foarte greu contra Cehiei, eu, una, nu am apucat să mă odihnesc mai deloc, am jucat tot meciul, nu m-am simțit deloc proaspătă contra Danemarcei. Au adunat, cred, danezele foarte multă frustrare din cauza anului trecut, când le-am bătut de două ori la ele acasă.
- Au surprins cu ceva?
- S-a văzut că și-au dorit foarte mult victoria, au jucat mai bine decât noi, trebuie să o recunoaștem. N-au făcut nimic special, știam tot ce făceau ele, ne-au bătut, practic, în două jucătoare, în portar și în interul stânga, așa, la cald, așa cum am simțit eu imediat ieșind de pe teren. Asta e viața, ținem capul sus. Înainte să plecăm la Campionatul European sunt convinsă că nu se gândea nimeni că putem să jucăm atât de bine, să ne clasăm între primele șase. Avem un antrenor nou, o echipă în reconstrucție și trebuie să ținem capul sus, să învățam din asta și să privim înainte.
Multe lucruri nu au mers
- De data aceasta au reușit să te anihileze foarte bine...
- Am spus-o de multe ori, nu e vorba de goluri, am făcut tot ce am putut pentru echipă, nu mi-a mers nici mie șutul, m-am simțit un pic ieșită din joc prin presingul pe care l-au făcut, dar repet: nu este vorba doar despre goluri în jocul de handbal, e vorba de echipă, e vorba să-ți pui colegele în valoare. Eu am făcut ce am putut așa cum am făcut-o de fiecare dată, nu se reduce totul la o singură jucătoare în echipă. Nu au mers mai multe lucruri, nu e vorba doar de mine.
- Poți să detaliezi puțin?
- Dacă mergea apărarea, sunt convinsă că găseam și mai multe soluții în atac. Dar apărarea nu a mers, acel inter stânga ne-a făcut foarte multe probleme. Sunt mai multe lucruri, din păcate, nu a fost ziua noastră, așa cum a fost ziua noastră de multe alte ori împotriva lor și am câștigat poate în ultimele secunde sau le-am condus cap-coadă, cum s-a întâmplat la turneul preolimpic. A fost rândul lor să plângă, dar de fericire. Acesta este sportul, eu am trecut de multe ori prin momente de genul acesta și n-o să mă las doborâtă pentru că știu cât de mult muncesc, prin câte probleme trec, câte accidentări am, câte dureri și știu cât strâng din dinți când intru pe acel teren. N-a fost ziua mea, n-a fost ziua noastră, din păcate. Trebuie să mergem înainte!
"Unele râd, altele plâng"
- Trebuie să jucăm mai mult cu Eliza Buceschi centru?
- A fost și Eliza, nu e decizia mea cu cine jucăm centru. Din păcate, o mai spun o dată, nu a fost ziua noastră. Am avut foarte multe șanse de gol, am ratat, apoi veneam în apărare și luam gol foarte ușor și e normal, psihicul lucrează și nu e simplu să scoți mingea din poartă și să te duci în atac să ratezi din situații foarte clare. E foarte greu. Asta e sportul, din păcate, și unele râd, altele plâng. Trebuie să privim înainte pentru că avem foarte multe lucruri pozitive făcute la acest turneu și cred că viitorul sună bine pentru România.
- S-a văzut de data aceasta lipsa jucătoarelor cu experiență pentru că noi am pierdut unele jucătoare, care ne-au ajutat să câștigăm celelalte meciuri cu Danemarca?
- Nu știu, cu aceleași jucătoare cu foarte mare experiență am pierdut de asemenea foarte multe meciuri de-a lungul anilor. Eu cred că fetele care sunt acum la echipa națională și-au făcut treaba cu prisosință, să nu uităm ultimele patru meciuri câștigate consecutiv, în care România a jucat extrem de bine și nimeni nu se aștepta la lucrul acesta. A fost multă presiune, avem unele jucătoare fără experiență, unele jucătoare mai tinere. Probabil s-au gândit și ele că eu meci foarte mare, că putem să jucăm pentru medalii, unele la primul turneu final să joace pentru medalii nu e de ici, de colo, dar eu cred în aceste jucătoare și cred că au prins foarte multă experiență la acest turneu și de acum încolo vor arăta și ele mult mai bine.
"Știam ce ne așteaptă"
- Crezi că s-a pus problema să ne ia valul cu gândul la medalii înainte de acest meci?
- Nu, în niciun caz Știam foarte bine ce ne așteaptă, dar păcate nici fizicul nostru nu a mai fost la potențial maxim, nu am avut timp să ne recuperăm, unele dintre noi au fost obosite, noi, cele care am jucat meci de meci. Nu ne-a luat în nicio secundă valul, știam foarte bine că Danemarca e o echipă foarte bună, că a făcut două meciuri foarte bune aici, chiar dacă a pierdut contra Norvegiei și a făcut egal contra Rusiei. Cred că așa este sportul, așa cum noi ne-am bucurat de multe ori și am jucat contra lor și am câștigat la ele acasă, de data aceasta a venit rândul lor să se bucure. Din păcate pentru noi, nu jucăm pentru medalii, mergem la Goteborg să jucăm pentru locurile cinci-șase. Pe mine personal mă doare foarte mult că nu mergem să jucăm pentru medalii, așa cum am mai spus de multe ori, nu mai sunt la prima tinerețe și îmi doresc performanță, însă așa a fost să fie și așa s-a scris istoria.
- Poate acum va juca echipa pentru tine, ai un titlu de golgeter de câștigat și poate un nou MVP pentru acest Campionat European.
- Nu știu, eu nu m-am gândit niciodată la lucrurile acestea, ce am făcut de fiecare dată când am intrat pe teren a fost să joc pentru echipă, să încerc să ajut echipa să câștigăm, asta a fost cel mai important pentru mine. Că a fost să înscriu mai multe goluri uneori sau mai puține, ca în meciul cu Danemarca, nu contează pentru mine.
Mulțumiri pentru fani
- La final suporterii v-au aplaudat și v-au scandat numele, probabil că lucrul acesta vă dă putere pentru mai departe.
- Da, vreau să le mulțumesc din suflet, sincer, sunt extraordinari, au făcut o atmosferă extraordinară aici, la Helsingborg, în toate cele șase meciuri pe care le-am jucat. Îmi pare rău că nu am reușit să-i facem mai bucuroși. Am văzut mulți oameni în tribună care plângeau, mă doare lucrul acesta pentru că au venit aici în fiecare zi și ne-au susținut, dar sper să fie în continuare alături de noi pentru că așa cum își doresc ei și noi ne dorim performanță. Din păcate, n-a fost să fie acum.
