Articol de Marius Mărgărit - Publicat miercuri, 22 ianuarie 2025 20:20 / Actualizat miercuri, 22 ianuarie 2025 23:51
De aproape un deceniu, o parte dintre cei mai mari handbaliști români, inclusiv Cornel Oțelea, care a murit astăzi, glorii din anii '60-'70-'80, au decis să se întâlnească în fiecare zi de miercuri și să ia masa împreună la "Bucătărașul cel destoinic", un cochet restaurant din București.
Să depene amintiri, să facă glume, să disece situația groaznică în care a ajuns handbalul nostru, în special cel masculin. Care aproape a dispărut de pe radarul internațional.
Își spuneau "Clubul campionilor", iar încăperea este "tapetată" cu pozele lor din anii de aur, din meciuri de legendă, când erau cei mai buni din lume. "Odată, la o astfel de masă, erau 11 titluri mondiale aici", își amintește unul dintre cei prezenți.
Cornel Oțelea nu mai venea de câteva luni la aceste întâlniri
De câteva luni, măcinat de boală, Cornel Oțelea (84 ani), singurul jucător cu 3 din cele 4 titluri mondiale cucerite de naționala noastră de-a lungul timpului, nu mai venea la aceste reuniri. Dar păstra legătura aproape zilnic cu foștii săi coechipieri și prieteni de la echipa națională, de la Steaua.
În această dimineață, inima lui Oțelea s-a oprit. Și i-a amuțit pentru o clipă pe toți cei cu care împărțise vestiarul, parchetul, truda, visurile, medaliile. Câteva ore mai târziu, ca de obicei, câțiva dintre ei s-au strâns, la "Salonul Campionilor", cum se numește separeul unde se întâlnesc.
Erau puțini, doar Mihai Marinescu (79 ani), Radu Voina (74 ani), Gheorghe Goran (80 ani) și Vasile Stângă (68 ani), plus doi apropiați ai grupului. Cristian Gațu (79 ani), afectat de această nouă pierdere, era la Oradea și nu a putut veni. În rest, câteva scaune goale. Amintind de alți mari dispăruți în ultimul an, Ștefan Birtalan și Valentin Samungi.
"N-a plecat liniștit gândindu-se la handbalul românesc"
"Este un moment trist. Masa asta relativ mare se face tot mai mică. E al treilea care ne părăsește. Am zis că trebuie să punem o masă mai mică. Spun asta așa, ca să ne mai descrețim frunțile", a zis cu ochii licărind Radu Voina.
Cel pentru care Oțelea a fost model, mentor și naș de cununie. Și spune că "A avut mână bună și ca naș, că anul ăsta se fac 51 de ani de când sunt cu mireasa cu care m-a unit. El mi-a propus să preiau echipa Steaua ca antrenor, încă de când mai jucam. A fost un om deosebit, un conducător care a impus mult respect prin modul în care se comporta. Un imens handbalist, singurul cu trei titluri mondiale.
Nea Cornel era și inițiatorul vocii noastre, a bătrânilor, când era vorba despre situația actuală a handbalului de la noi. Acolo unde a plecat, cu siguranță nu s-a dus liniștit pentru handbalul românesc. Fiindcă toți ne-am dori ca, înainte de a trece în altă lume, handbalul nostru să renască. Dar cred că sunt visuri din altă lume".
"Foarte bun jucător, conducător, om cu «O» mare”
Mihai Marinescu i-a fost coleg de echipă, apoi elev și subaltern lui Cornel Oțelea. A fost prim locțiitor al comandantului pe vremea când acesta era șeful clubului din Ghencea. Și el spune cu tristețe că „din nefericire, de azi mai lipsește încă unul. Lipsesc deja mai mulți.
Era un om cu «O» mare! Știa ce vrea, era un exemplu pentru noi. Ca jucător a fost mare, ca și conducător, la fel. Când era el comandant, Steaua avea cele mai mari rezultate nu doar intern, dar și din lume, la Mondiale, Europene, Jocuri Olimpice”.
Acum, Gheorghe Goran e cel mai bătrân din acest grup. Poate nu întâmplător, stătea pe locul pe care altădată îl ocupa Cornel Oțelea. "Înseamnă că eu vin la rând”, glumește el amar.
Radu Voina îl mai înțeapă prietenește: "Domnului Goran mereu i-a plăcut șefia. Și de mult tot aștepta să se așeze pe acel scaun". Goran i-a fost coleg lui Oțelea în multe momente importante, inclusiv în administrația clubului militar, și își amintește că „la Olimpiada din '84, când era comandant la Steaua, sportivii clubului nostru au adus 21 de medalii, dintre care 11 de aur.
Adică aproape cât Franța. Oțelea era un tip foarte echilibrat, inteligent, avea o gândire logică, nu lua decizii repezite nici ca jucător, nici ca antrenor. A crescut o pleiadă de jucători care au ajuns mari, precum Vasile Stângă, care e aici, cu noi. Avea știința jocului, a fost pivot, apoi coordonator, el conducea tot jocul nostru ofensiv. Am pierdut un prieten și un coleg drag”.
„În handbalul românesc organizarea nu este îndreptată către marea performanță. De aceea aceste rezultate slabe și foarte slabe. Băieții nu mai contează, probabil că și fetele nu vor mai conta în curând. Este o criză de organizare, pornită de la copii și juniori. Vorbeam despre asta cu nea Cornel, dezbăteam, ce să facem, dacă cineva ne-ar fi ascultat, să mai îndreptăm lucrurile. Că am dominat lumea handbalului atâția ani”
Mihai Marinescu, fost handbalist internațional
„Când eram director în federație am implementat regula cu cel puțin 3 jucători români permanent în teren și erau rezultate. Dar Dedu și alții au scos-o. Cum să mai faci performanță așa? La ultimul Euro, 80 la sută din fetele noastre de la națională nu jucau la cluburi. I se spune Liga Florilor, dar e parcă un campionat european la noi. E greșit să se aducă atâtea jucătoare străine și ale noastre să nu joace. La fel e și la băieți. Sunt interese să se ia taxe din transferuri. Și handbalul nostru unde o să se ducă?! Nu știu dacă mai apuc să-l văd unde a fost. Fiindcă dacă aplică această regulă, ar putea da rezultate abia în 2-3 ani. Dar dacă nu fac ceva, handbalul nostru se va duce și mai jos”
Gheorghe Goran, fost handbalist internațional
„Handbalul românesc se tot afundă. A început cu băieții, urmează probabil și fetele. De ce: pentru ce? Sunt unii care trebuie să conducă, care să ia decizii. Măcar să oprească căderea asta care nu se mai termină. Măcar atât”
Radu Voina, fost handbalist internațional
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
