Mihai Redl, dublu campion mondial în 1961 şi 1964, s-a stins din viaţă marţi, în Germania, la 77 de ani: "Ne jucăm de-a zece negri mititei. Am mai rămas cinci!"

Supranumit "die schwarze katze" (pisica neagră), poreclă dată chiar de nemţi după ce România a cîştigat titlul mondial la handbal în 7, în 1961, în RFG, Mihai Redl e considerat unul dintre cei mai valoroşi portari ai României. "Mihai Redl a fost de două ori mai bun chiar decît Cornel Penu!", spune fostul său coechipier, Mircea Costache II. Vine şi cu argumente. "Avea calităţi fantastice. Un reflex fabulos, o minte ageră şi o încredere debordantă. Nu-i era frică de nici un adversar. El era cel care ne încuraja înaintea meciurilor", povesteşte Costache II.

"Greşeam în apărare. Ne salva el!"
Mişi, cum îi ziceau coechipierii, le spunea să-şi lase adversarii să tragă la poartă! "Ţin minte că în finala cu Cehoslovacia, în 1961, ne spunea să-i lăsăm să arunce de la distanţă, că le scoate el. Aveam siguranţă cu el în poartă, jucam degajat, fără frică", îşi aminteşte şi Olimpiu Nodea. "Greşeam în apărare, nu era nici o problemă, nu se vedea. Ne salva el. Apăra exasperant. În finala din 1961, vă daţi seama, a luat opt goluri, deşi meciul a avut şi prelungiri!", adaugă Mircea Costache II.

"Era un tip corect, prieten cu toţi coechipierii. El era sufletul echipei. Era tot timpul pus pe glume, pe şotii. Ne spunea bancuri. Rîdeai cu el de făceai burtă", spune şi Cezar Nica. "Valoarea lui sportivă nu poate fi pusă la îndoială. Era un handbalist senzaţional, care nu făcea niciodată mofturi. Ce îl puneai să facă, aia executa", îşi aminteşte şi antrenorul Nicolae Nedef, secundul lui Oprea Vlase în campania din 1961, iar apoi ajutorul lui Ioan Kunst Ghermănescu, la ediţia din 1964.

Cinci jucători mai trăiesc din lotul 1961
Mircea Costache II are lacrimi în ochi cînd vorbeşte de Mihai Redl. "Un mare om, un mare sportiv! Mă uitam de dimineaţă pe o poză cu lotul de la Campionatul Mondial din 1961. Ştiţi cîţi mai sîntem? Doar cinci! Parcă ne jucăm de-a zece negri mititei! De la an la an parcă ne împuţinăm", spune Costache II.

Glumele lui Mişi!
Coechipierii lui îşi aduc aminte cu mare plăcere despre omul, dar şi despre colegul Mihai Redl. Îi spuneau simplu Mişi. "Cîte şotii nu a făcut! Nu mai ţin minte anul, dar eram în cantonament. Şi noi eram în camere. A bătut la cîţiva la uşă şi le-a spus să se îmbrace frumos şi să coboare imediat că a venit televiziunea să facă interviuri. Cînd au coborît în hol, îmbrăcaţi la patru ace, nu era nimeni", rememorează Olimpiu Nodea.

Nasturi tăiaţi şi cusuţi altfel
Antrenorul Nicolae Nedef îşi aduce şi el aminte de altă poantă. "Stătea ascuns pe după un tufiş, cînd vedea cîini pe stradă. Cînd treceai pe lîngă, el ieşea lătrînd, pe la spate şi te apuca de picior. Te speriai grozav", spune nea Nicu. "Să v-o zic pe aia cu costumele!", spune Olimpiu Nodea. "Tăia cîte doi nasturi de la haina de la costum şi-i cosea cu doi centimetri mai sus. Cînd te îmbrăcai, nici cum nu se nimereau găurile. Te duceai şi nu ştiai ce se întîmplă!".

Cea mai tare glumă a rămas însă cea cu clisma. "Pe unul dintre portarii de la Dinamo, Ilie Alexandru, îl durea rău burta. S-a dus să se plîngă lui Mihai Redl. Acesta i-a spus că-l va face bine, dar trebuie să-i facă o clismă. A început să bage apă de i s-a umflat stomacul jucătorului. Cînd a văzut asta, Mişi a fugit. L-a alergat Ilie Alexandru toată curtea de la Dinamo", povesteşte un alt coechipier.

"Mişi a fost cel mai bun dintre noi. Modest, plin de umor, deseori el era personajul principal de care rîdea. Cu el am deschis poarta spre lume, totdeauna a fost actorul principal"
Petre Ivănescu, fost coechipier

"A fost cel mai mare portar al României din toate timpurile. La umbra sa a crescut apoi Cornel Penu"
Mircea Costache II, fost coechipier

129 de selecţii a adunat Mihai Redl pentru "naţionala" României în cei 11 ani în care a îmbrăcat tricoul primei reprezentative