Articol de Marian Ursescu - Publicat marti, 03 aprilie 2012 00:00 / Actualizat luni, 02 aprilie 2012 21:56
La finalul partidei cu Györ, preşedintele Oltchimului, Petre Berbecaru, a recunoscut că a plîns. "Atmosfera şi jocul fetelor m-au făcut să-mi dea lacrimile".
În primul său an ca preşedinte al Oltchimului, Petre Berbecaru are şansa ca echipa sa să joace finala. E, de altfel, obiectivul impus de conducerea clubului "galacticelor" de la Vîlcea.
- Domnule Berbecaru, sînteţi de peste 20 de ani la Oltchim. Aţi mai trăit vreodată vreo repriză ca aceea de duminică?
- Sincer să fiu, nu! Am mai avut meciuri frumoase, calificări memorabile, în ultima secundă, dar nu a mai fost niciodată o răsturnare de scor aproape ireală, cum a fost cea din meciul cu Györ. Să vii într-un timp aşa de scurt de la minus patru la plus şapte, la un asemenea nivel, demonstrează forţa acestei echipe.
- Mai credeaţi la pauză în revenire?
- Şi da, şi nu. Speram să refacem handicapul şi să cîştigăm, dar nu mă aşteptam la o victorie la patru goluri. Asta în condiţiile în care jumătate din titularele echipei erau în tribună. Noroc şi cu publicul, a fost de vis. Păcat că la Vîlcea nu avem o sală mai mare, unde să poată intra şase-şapte mii de oameni.
- În repriza a doua scorul a fost 22-14. Uimitor nu?
- Da, să dai 22 de goluri într-o repriză Györului e ceva. Alte formaţii nu reuşesc să dea în tot meciul! Trebuie să recunosc că eu sînt o fire mai sensibilă şi la final am plîns de fericire. La înfrîngeri nu plîng, dar victoriile mă copleşesc. Fetele merită tot respectul, au arătat că trebuie să avem încredere în ele.
- La ce să ne aşteptăm de la retur? Sînt sufieciente cele patru goluri pentru calificare?
- Nu vreau să mai aduc aminte, dar cred că au fost cîteva faze pe care arbitrii le-au judecat inegal duminică. Am fi putut cîştiga şi mai clar. Nu ştiu dacă vor fi de ajuns cele patru goluri, cîteodată nu e sufiecient să baţi nici la opt goluri, altă dată e de ajuns un gol diferenţă. Cert e că vom avea un meci foarte greu, o partidă în care sper ca, la final, să trăiesc o mare bucurie. Nu numai eu, cred că toată România e alături de noi.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
