Articol de Costi Prună - Publicat joi, 09 aprilie 2026 13:06 / Actualizat joi, 09 aprilie 2026 13:22
România a pierdut rușinos meciul din EHF Euro Cup cu Norvegia, scor 25-45, în fața a 4300 de spectatori care au rezistat cu stoicism, la „măcelărirea” echipei de suflet, naționala feminină de handbal.
Din păcate, România a fost umilită de Norvegia. Din fericire, publicul a fost admirabil, senzațional, fabulos, cu adevărat un public pregătit pentru un sport național. Fanii au aplaudat de cel puțin 25 de ori România, pentru golurile marcate, au suferit de 25 de ori pentru mingile pierdute și de alte 20 de ori pentru greșelile tehnice.
Public magic, pentru o rușine națională!
Un suporter mucalit întreba la pauză (scor 9-24), dacă Norvegia a fost invitată și plătită de FRH pentru a juca partida cu România...
Uneori s-a simțit și o „adiere” de rumoare în tribune din cauza celor 45 de goluri primite de România, dar spectatorii, mulți cu copii mici, au avut puterea să nu apostrofeze NICIODATĂ NAȚIONALA și la sfârșitul partidei s-o aplaude în picioare.
Chiar și bătrâna tabelă din sala „Polivalentă” a rezistat umilinței scrise pe ea. 25-45!!!
Minus 20 = ZERO absolut!
Dar ce au primit suporterii din partea echipei naționale? Nimic. ZERO.
Adică 0,0,0,0,0,0,0,0,0,0,0,0,0,0,0,0,0,0,0,0... 20 de ZERO dacă ai pierdut la 20 de goluri. Cele 25 de goluri ale tale nu mai contează.
ZERO chiar și la eliminări pe teren, deoarece determinarea tricolorelor a părut inexistentă, pentru că, dacă doar atâta pot, este foarte grav.
Chiar și arbitrii italieni s-au mirat după partidă, de modul pasiv în care au evoluat jucătoarele lui Ovidiu Mihăilă.
Dacă valoarea și handbalul au fost de partea norvegiencelor, jucătoarele românce puteau contracara cu „răutate” în exprimare, cu spirit de sacrificiu, cu dorința de a se lua la „bătaie” pe semicerc cu adversarele. Nimic din toate acestea.
Handbalistelor lui Mihăilă le-au dispărut frica și rușinea de rezultat, pe care le-au avut în meciul tur din luna octombrie, când România a pierdut în Norvegia la doar 2 goluri, 27-29.
Altfel cum se poate explica că doar în 6 luni, decazi de la minus 2 la minus 20?
Dacă Norvegia ar fi câștigat la București cu 5-6 goluri, era un rezultat normal și decent, dacă diferența ar fi fost de 10-12 goluri, deja era jenant, dar să pierzi la 20 de goluri este un rezultat de trecut în Guinness Book. 25-45!!!
Pretenții de 5 „stele” și joc de 2 „margarete”!
„Suntem oameni. Se poate întâmpla să avem o zi mai puțin bună. Asta s-a întâmplat.” a declarat printre lacrimi extrema Sonia Serafinceanu, care a încercat după meci să explice ce s-a întâmplat.
Total de acord cu ce spune Sonia, dar chiar așa să fi fost, chiar nimeni din lotul de 16, nu a putut să-și atingă limitele?
De ce niciuna dintre jucătoare(poate doar Diana Ciucă-8 parade) nu a „livrat” nimic proporțional cu condițiile oferite de FRH?
Jucătoarele au vrut și au stat la hotel de 5 stele( hotel Marriott), precum campioanele olimpice , mondiale și europene.
Miercuri pe teren, scandinavele au jucat handbal de 5 stele, iar tricolorele nici măcar de 2 margarete...
De ce Norvegia care este deja calificată de pe primul loc în Final Forul EHF Euro Cup a jucat perfect cu România, de parcă era o finală mondială?
În primul rând pentru că se respectă, sunt plătite pe valoare și muncesc zi de zi pentru a-și merita statutul de „5 stele”, oriunde în lume.
Prințesele și „gargara” românească!
Când handbalistele din România vor înțelege că nu merge la infinit doar să ceri, fără să performezi, când vor înțelege că la cluburi joacă mai puțin decât sportivele străine, pentru că sunt mai slabe valoric decât acestea și când conducătorii de cluburi nu vor mai „arunca” cu miile de euro în ele, poate atunci, „româncele” se vor trezi la realitate și vor accepta că, a sta într-un hotel de 5 stele nu este o normalitate, ci un privilegiu câștigat prin muncă, sudoare și valoare.
Jucătoarele de la echipa națională trebuie să înțeleagă că generațiile trecute au obținut capitalul de imagine senzațional de care se bucură ele în prezent, că datorită altora, ele joacă acum cu săli pline peste tot în țară și își primesc lunar „dotele de prințese”, pentru că aparțin, întâmplător, „arborelui aristocrat” clădit de marile campioane.
Filonul de simpatie și susținere de care încă se bucură handbalul feminin românesc, pare că nu este înțeles de actualele jucătoare, iar la EURO 2026, pentru a-și îndeplini obiectivul, ele vor avea nevoie din nou de puntea de legătură cu suporterii.
Mottoul, „Handbalul, sport național!” nu și l-a permis Norvegia, care a câștigat 18 medalii de aur la competițiile majore, iar din păcate, tricolorele l-au transformat în „gargară” românească.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
