Franțuzoaica Siraba Dembele s-a retras la finalul sezonului, dar rămâne cu inima alături de echipa din București: „CSM are tot ce-i trebuie pentru a câștiga Liga Campionilor!"

După 19 ani în handbalul profesionist, Siraba Dembele-Pavlovic a hotărât să se retragă din activitate la vârsta de 36 de ani. Campioană mondială, europeană și vicecampioană olimpică, titrata extremă a povestit pentru Gazeta Sporturilor cum a făcut față provocărilor din handbal, de ce a semnat cu CSM București și care sunt dezamăgirile din cariera sa extraordinară.

- Siraba, ai venit la CSM București în 2020 după ce ai născut, ai doi băieți gemeni. Erai pregătită să te întorci pe teren?
- Am fost surprinsă că CSM m-a dorit după ce am născut și am acceptat imediat provocarea pentru că ei au avut încredere în mine. CSM este un club mare, cu ambiții de a câștiga Liga Campionilor. Am avut oferte să joc și la alte formații, dar nu m-am dus de dragul de a juca, am ales CSM pentru a câștiga. Mie îmi place să câștig. Nu am ezitat nicio secundă să semnez cu CSM.

- Și totuși, nici în acest an CSM nu s-a calificat în F4. Cum poți explica?
- În acest sezon am fost sus, apoi jos. Am început foarte bine, am pierdut doar două meciuri în grupă din 14 partide, dar egalul acasă cu Brest și înfrângerea de la Krim ne-au costat enorm, am cedat primul loc în grupă și apoi am avut alt parcurs în „sferturi" jucând cu Esbjerg.

 Nu vreau să găsesc scuze, dar este normal ca echipa, după vârful de formă avut în grupă, să coboare. Nu poți fi sus tot timpul. Când ne-am dus în jos, eram foarte obosite, după multe meciuri, și l-am pierdut pe cel mai important, și totul s-a schimbat.

- Crezi că CSM București va mai câștiga Liga Campionilor?
- CSM are potențial, are ambiție pentru a câștiga Liga Campionilor, dar este foarte greu. Nimic nu îți garantează că poți cuceri trofeul, chiar dacă joci bine tot sezonul. CSM are tot ce-i trebuie pentru a câștiga Liga și chiar cred că va reuși într-o zi din nou. Sezonul viitor va fi mai bună.

- Ai jucat la echipe din Danemarca, Macedonia de Nord, Rusia și România. A fost OK mereu pentru tine?
- Mi-au plăcut provocările, din acest motiv am jucat în afara Franței. Am vrut să devin competitivă, să joc la echipe bune, în Liga Campionilor, pentru a evolua ca jucătoare. Am vrut să joc la cel mai înalt nivel, să progresez în fiecare an. 

Aceasta a fost motivația mea. Nu am niciun regret pentru ce am ales în cariera mea, pentru că acolo unde am jucat am făcut-o mai bine și am progresat. Nu m-am uitat la bani, dar nu spun că banii nu sunt importanți, însă trebuie să fii plătit la valoarea ta. Eu am ales tot timpul o echipă unde am putut crește valoric, după asta m-am ghidat în carieră. Spun cu sinceritate, nu am fost cea mai bună în generația mea, dar am muncit mult, am vrut să evoluez, nu am fumat, nu am băut...

Siraba Dembele: „Când am ajuns în București a fost ca un deja vu!”

- În 2020 ai ajuns în România. Ti-a fost greu să te acomodezi?
- M-am acomodat imediat în București, nu am avut nicio problemă. M-am simțit binevenită, a fost un sentiment extraordinar. Nu sunt o persoană foarte complicată, nu m-am simțit niciodată ca o străină în București, când am ajuns aici am avut sentimentul că am mai fost... Totul a fost perfect și pentru copii, au evoluat bine.

- Cum este handbalul din Liga Florilor?
- Campionatul este foarte bun în România, vin foarte multe jucătoare de valoare, multe cluburi s-au dezvoltat, investesc. În România se joacă un handbal competitiv. Nu este ușor să câștigi. Totuși cred că ligile din Danemarca și Franța sunt mai bune.

Le doresc fetelor să-și îndeplinească obiectivul, să se califice sezonul viitor în Final Four-ul Ligii Campionilor, pentru că merită, pentru că știu cât muncesc, știu cât investesc.

- Siraba Dembele

- Ai câștigat atâtea medalii, dar îți lipsește Liga Campionilor, e un regret?
- Este mare mea dezamăgire faptul că nu am câștigat Liga pentru că am avut multe oportunități. Poate nu a fost pentru mine, să ating, să ridic trofeul. Poate Dumnezeu a zis: „Ai luat atâtea medalii, lasă Liga Campionilor". Aceasta a fost motivația mea și în acest sezon, am jucat pentru a o câștiga cu CSM București, dar nu am reușit. Este totuși sport, nu poți fi învingător mereu.

Siraba Dembele: „Krumbholz are experiență la nivel de top”

- Cu Franța ai câștigat medalii la toate competițiile majore. Cât de mult contează antrenorul la o echipă de top?
- Totul este important la o echipă pentru a câștiga: jucătoarele, antrenorul, conducătorii, toți cei care sunt acolo. La naționala Franței, Olivier Krumbholz are foarte multă experiență la nivel de top, s-a întâlnit cu multe momente grele în carieră și mereu a încercat să amelioreze ce nu era chiar perfect, chiar și după ce am câștigat titlul mondial. Este un perfecționist, de a doua zi voia să fim mai bune, căuta soluții în acest sens, dorea să facă sistemul și mai bun.

Siraba Dembele: „Este greu să fii mamă și handbalistă de performanță”

- Timpul a zburat și a venit momentul retragerii. Îți aduci aminte cum ai început handbalul?
- Am început handbalul la 11 ani și primul contract profesionist l-am semnat la 18-19 ani, cu Merignac, o echipă de lângă Bordeaux. Nu am jucat în primul an prea mult, ceea ce este normal, dar pas cu pas am primit minute și mi-am făcut loc în echipă.

- Multă lume spune că ai fi putut să mai joci. De ce te retragi?
- Am vrut să mă retrag sezonul trecut, dar am mai jucat încă unul, pentru că precedentul a fost doar la jumătate după accidentare. Îmi este foarte greu să joc din 3 în 3 zile și a contat și familia. 

Nu mai puteam să-i spun soțului meu să stea cu copiii, este și el antrenor și vrea să profeseze. Copiii au 3 ani și jumătate și mereu îmi spuneau: Mami, mami, nu pleca la antrenament, nu pleca la meci! Este foarte greu. Ei au nevoie de mine și este timpul să fiu lângă ei. E de ajuns pentru mine, am trăit destule emoții în handbal, este timpul să părăsesc terenul de joc.

- Ți-a fost greu să fii și mamă, și handbalistă?
- Este greu să fii mamă și sportiv de performanță, pentru că viața ta se schimbă total. A fost una dintre cele mai mari provocări din viața mea. Copiii au nevoie de atenție, trebuie să le acorzi timp, eu veneam acasă după antrenament, trebuia să mă odihnesc, iar ei nu dormeau. A trebuit să găsesc echilibrul între cele două ipostaze, dar am avut noroc și cu soțul, care este cu noi și m-a ajutat foarte mult, normal, este tată (râde). Igor a stat mult cu copiii și eu am putut să mă odihnesc, să mă relaxez, astfel mi-a fost mai bine.

- Te-ai simțit presată în vreun moment?
- Ca mamă trebuie să fii un exemplu pentru copiii tăi, nu a fost o presiune în plus, dar mai multă exigență am simțit, este adevărat. Este o responsabilitate foarte mare. Ce învață copiii de la tine, ca mamă. 

Ei sunt motivația mea, ei sunt totul pentru mine. Când eram în teren și îi vedeam în tribună îmi transmiteau o motivație în plus, se uitau la mine cum joc, nu puteam să-i dezamăgesc. Aș fi putut juca până la 45-46 de ani, dar ca mamă nu poți fi și sportiv de performanță prea mult, însă m-am simțit norocoasă pentru această perioadă în care am fost în ambele ipostaze.

Vreți să ajungeți în top, sunati la Siraba Dembele!

- Te retragi, dar nu de tot. Vei avea propria firmă de consultanță sportivă. Ce îți dorești de la noul job?
- La viitorul meu job vreau să sfătuiesc sportivii cum pot ajunge în top, ca manager trebuie să-i îndrum să aleagă ce este mai bine pentru ei, pentru a progresa și vreau să-i ajut cu experiența mea. 

Ca jucător uneori poți alege greșit sau să fii sfătuit prost. Acesta va fi jobul meu, să-i ajut pe cei tineri ca să nu greșească în deciziile pe care le vor lua în carieră.

- Ai putea lucra din București?
- Dacă aș avea un job în București, aș trăi în continuare în București. Dar acum soțul trebuie să-și găsească un serviciu aici (râde). Este antrenor de portari și acum eu îl voi urma pe el, pentru că eu, ca manager sportiv, pot lucra de oriunde. Viața mea nu se va schimba foarte mult, voi deveni soție de antrenor și nu se știe unde vom fi la vară sau la anul. Probabil în Serbia, în Muntenegru... Aproape de România.

- Cum a fost despărțirea de colege? De public?
- Sunt recunoscătoare că am putut termina cariera aici la CSM, o echipă foarte bună, lângă niște colege minunate, într-o atmosferă de neuitat. Am fost foarte emoționată și impresionată de gesturile suporterilor români la ultimul meci în Polivalentă. M-au felicitat și spuneau că le va fi dor de mine, că le pare rău că mă retrag. Pentru un sportiv să se retragă într-un asemenea mod este lucrul cel mai bun posibil.

- Cum ți-ai dori să-și amintească lumea de tine?
- Calitatea oamenilor dintr-o echipă a făcut ca aceasta să câștige medalii, titluri. Și așa vreau să-și aducă lumea aminte de jucătoarea Dembele. De omul Dembele, nu neapărat de handbalista Dembele care a câștigat nu știu ce medalii.

CSM râmâne în inima mea și mă voi întoarce sezonul viitor să le încurajez pe fostele colege în Liga Campionilor.

- Siraba Dembele

Marea dezamăgire a lui Dembele

Campioană mondială, europeană și vicecampioană olimpică în 2016, franțuzoaica a ratat aurul olimpic de la Tokyo din cauza unicei accidentări majore din carieră, cea de la tendonul ahilean. 

Cât a suferit? „A însemnat cea mai grea perioadă din cariera mea, a fost singura accidentare. Am pierdut Jocurile Olimpice de la Tokyo, unde Franța era superfavorită. Pentru asta muncisem împreună cu fetele din generația mea încă 4 ani", s-a destăinuit ea pentru Gazetă. 

„Mi-a fost foarte greu să accept că nu voi fi pe teren. Aceasta a fost povestea mea, dureroasă atunci, dar frumoasă cu alte ocazii. A fost una dintre marile mele dezamăgiri ca handbalistă", a conchis Dembele. 

Cariera ta o poate lua pe un drum nefericit, știu foarte mulți sportivi care nu au avut cariera pe care o meritau pentru că au făcut alegeri greșite.

- Siraba Dembele

CV Siraba Dembele

• S-a născut pe 28 iunie 1986 la Dreux (Franța)
• Are 1,72 m
• Post: extremă stânga
• Jocuri Olimpice: argint 2016
• Campionate Mondiale: aur 2017, argint 2009, 2011
• Campionate Europene: aur 2018, bronz 2006, 2016
• Cupa EHF: câștigătoare 2017
• Challenge Cup: finalistă 2008
• Cea mai bună extremă stânga în Liga Campionilor 2015, 2018

Citește și:

ÎNOT

Iulia Becheru, antrenoarea lui Vlad Stancu, despre înotătorul pe care îl pregătește: „Muncește foarte mult”

POVESTE

Jim Hines, primul sprinter care a coborât sub bariera celor 10,00 s la 100 de metri, a încetat din viață, lăsând în urmă multe povești savuroase