16 minore din Caracal forțate să facă sex cu români, manageri austrieci și soldați americani! Cum i-a scăpat DIICOT pe militarii din Deveselu, deși au cumpărat de la traficanți sex cu fete de 14-16 ani

De Maria Andrieș, Delia Marinescu, Alexandra Nistoroiu, Adriana Oprea, Cătălin Tolontan

• Să cumperi fete traficate e o crimă pentru că ”folosirea serviciilor unei persoane exploatate” este infracțiune pedepsită cu închisoarea conform Codului Penal românesc.
• Legile din România, UE și SUA înăspresc pedeapsa pentru această infracțiune când victimele exploatării sunt copii.
• În dosarul celor 16 minore traficate la Caracal, judecat între 2012 și 2017, DIICOT i-a iertat pe bărbații care au cumpărat de la traficanți serviciile fetelor obligate să se prostitueze!
• Comisarul Nicolae Alexe a anchetat cazul din 2012, ca polițist pentru DIICOT.
• El i-a audiat pe managerii și angajații austrieci ai firmei Bauschutz Gmbh & Go, care lucrau pentru hidrocentrala de pe Olt, dar pe soldații americani de la Deveselu DIICOT nici măcar nu i-a chemat, să-i vadă la față.
• Alexe a fost avansat, a devenit în 2019 adjunctul IPJ Olt și a coordonat operațiunea eșuată de salvare a Alexandrei, colaborând cu interlopii.
• În 2014, într-un alt dosar, când a fost vorba tot de rețelele din Caracal, același DIICOT Olt a inculpat 17 bărbați care au făcut sex cu minorele exploatate, unii find condamnați la închisoare cu suspendare.
• Diferența: clienții din al doilea dosar erau doar cetățeni români.
• În primul caz, suferința victimelor sechestrate, bătute și violate de către clan a fost mai puțin importantă decât dorința politică de a nu deranja pe cei mari.
• Mușamalizarea seamănă frapant cu cea comisă tot de DIICOT în cazul de trafic de persoane Shanghai, când oficialii Ambasadei Chinei și alți chinezi importanți au fost ”săriți” din dosarul în care fete de 13-16 ani erau abuzate sexual și obligate să se prostitueze.
• Operațiunea de rasolire a dosarului de la Caracal a lăsat însă multe piste necercetate de autorități. Echipa de investigații Libertatea & GSP a descoperit în stenograme discuții între traficanți și un anume Vasilică Măceșanu, când ei aranjau cum să ducă noaptea minorele la clienți.
• Vasilică Măceșanu locuiește pe Strada Craiovei 131, la câteva sute de metri de casa lui Gheorghe Dincă.

Fetele au crescut mari și s-au întors ca să-i arate pe bărbații care le-au abuzat . ”A tras drugul la ușă și, apoi, m-a bătut cu pumnii și picioarele, ca să fac sex cu el și după aceea cu clienții”, a povestit M. polițiștilor.

M. era din Deveselu și avea 16 ani, aceeași vârstă precum Oana*, victima din Dioști, satul Luizei, care a decis să discute cu Libertatea, ”ca să se știe adevărul”.

Oana, cu spatele la obiectiv, a acceptat ca mărturia sa să fie filmată. Aici, în dialog cu reporterul Libertatea, Delia Marinescu

Minorele le-au povestit încă de atunci anchetatorilor cine erau clienții la care le pasau traficanții, după ce interlopii le băteau și le șantajau. ”M-a filmat făcându-i sex oral cu telefonul și a spus că o să trimită CD-ul la părinți dacă nu mă duc la clienți”.

Când plăteau traficanților pentru sexul cu fete abuzate și minore, clienții înșiși comiteau o infracțiune.

Clienţii pe care cei doi îi aduceau erau de regulă cetăţeni americani şi austrieci care lucrau pe raza municipiului Caracal – cetăţenii austrieci, la consolidat diguri, şi pe raza comunei Deveselu – cetăţeni americani, la baza militară Declaraţie a victimei C., 16 ani, în dosarul 3357/104/2012*

Când au pornit dosarul, cei de la DIICOT Olt au explicat judecătorilor, în cererea de arestare a clanului ”Cocoș”, că cele 16 fete minore exploatate sexual erau livrate nu doar românilor, ci și multor cetățeni străini.

Printre clienții doritori de servicii sexuale se aflau în mod frecvent cetățeni străini de naționalitate austriacă și americană, care erau detașați în legătură cu serviciul pe raza municipiului Caracal și Deveselu Fragment din sentința penală nr. 30, 12 iulie 2013 a Tribunalului Olt

Cocoș, liderul grupării de traficanți care a exploatat zeci de fete, alegea cu predilecție minore. Foto: gazetanoua.ro

Ce s-a întâmplat însă cu toate aceste informații pe care procurorii le aveau de la victime, de la martori și din interceptări?

”No Name”, locul unde soldații americani făceau sex cu fetele minore

”No name” este un restaurant curat, cu camere la primul etaj, aflat chiar la ieșirea din Caracal spre Deveselu. Are aerul unui motel de autostradă din SUA. La 10 kilometri găsești baza militară americană, aflată în proces de modernizare în 2012 și devenită apoi bază NATO, parte a scutului antirachetă din Europa.

UPDATE 13 august, ora 8.44: Primii soldați americani au ajuns la Deveselu în primăvara lui 2011, potrivit unei declarații a lui Bogdan Aurescu, secretar de stat în MAE la vremea respectivă.

Restaurantul „No Name”, aflat chiar la ieșirea din Caracal spre Deveselu

În față la ”No name”, steagul României și cel al SUA flutură umăr la umăr, un fel al proprietarilor de a spune că locul este centrul distracției americanilor în Caracal.

Când, în 2012, au descins aici, comisarul de la Crimă Organizată Nicolae Alexe și colegii săi, procurori DIICOT Olt, l-au găsit pe patronul Marius Județ gata să recunoască.

Nicolae Alexe, așteptând să intre la Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, pentru a fi audiat în cazul Caracal. Foto: Vlad Chirea / Libertatea

Județ a apărut în declarațiile minorelor ca beneficiar al rețelei, nu doar pentru că făcea sex cu acestea în casa sa din spatele hotelului, ci și pentru că intermedia afacerea pentru străinii doritori de fete.

Bărbatul a mărturisit. ”Din declarația martorului Județ Marius, din municipiul Caracal, a rezultat că acesta îl cunoaște pe inculpatul Bogdan Daniel Marinel, zis Cocoș, de mai mult timp”.

Ca deținător al hotelului NO NAME din Caracal, Județ Marius a fost contactat de mai mult ori de inculpat, care era interesat de clienți ai hotelului, de naționalitate străină, respectiv cetățeni austrieci și americani, întrucât inculpatul i-a făcut cunoscut faptul că plasează mai multe tinere ca prostituate, în vederea întreținerii de raporturi sexuale contra unor sume de bani Completul pentru cauze cu minori, Tribunalul Olt

Registrul de cazări din 2011-2012 avea 100 de file. L-au luat și nu l-au folosit

Din documentele publice consultate de echipa de investigații a Libertatea la Tribunalul Olt rezultă că DIICOT a ridicat de la patronul ”No name” chiar și registrul de cazări, cu numele celor care s-au înregistrat. L-au returnat însă, numindu-l ”deteriorat”.

„La 18 mai 2012 am procedat la predarea următoarelor bunuri domnului Judeţ Ştefan Marius, administrator al hotelului No Name din Caracal: un registru deteriorat privind evidenţa persoanelor cazate la hotelul No Name în 2011 – 2012, ce conţinea 100 de file”. Documentul e în pagina 248, volumul II, din dosarul de Urmărire Penală. Peste 10 zile a început procesul.

Din acel moment, în ciuda declarațiilor inițiale ale victimelor și ale martorilor, din documentele de la dosarul public rezultă că pe americani nu i-au căutat niciodată și nici nu le-au întrebat pe fetele minore numele vreunuia dintre militarii de la Deveselu sau ale celor care făceau legătura cu ei.

Cu austriecii s-au comportat altfel.

”Vine șeful ăla al nostru, Vic, îl știi, cel cu unghiile făcute”

Întâi, DIICOT l-a căutat pe translatorul managerilor și muncitorilor austrieci, ”Oli” din stenograme.

Oli: Pe 10 aprilie vine șeful ăla al nostru, Vic, îl știi, cel cu unghiile făcute. Putem aranja o vizionare?
Cocoș: Da, da. Sună-mă când vrei. Am ceva nou. El face vizionarea?

Oli: Da, e întâi.

Oli a fost identificat drept Oliver Nicula, oficial translator şi, în plus, mediator între traficanţi şi clienţii austrieci. Vorbitor de germană, Oliver Nicula era angajat la Bauschutz Gmbh & Go, o firmă austriacă ce are ca profil de activitate întreţinerea şi repararea hidrocentralelor.

De la Oliver și din declarațiile fetelor, pe care le-au îndemnat să le dea nume de clienți austrieci, polițiștii și procurorii au ajuns la trei nume: Ludwig Golubich, Manuel Obkircher şi Peter Hans Glaser.

Fotografiile din dosar

Numele acestor clienți apar publice pentru prima oară. Fetele bătute și violate au crescut mari și vor să vorbească pentru a face praf lumea bărbaților care au știut și au tăcut.

Imaginile victimelor din dosar sunt tulburătoare. Răsfoiești pagină cu pagină și vezi fotografii cu fetele râzând, după care vin imagini îngrozitoare cu ele machiate grosolan și haine strident sexy, și, apoi, ajungi la fotografiile de buletin, însoțite de fișele lor de la proces. ”Data nașterii: 1996”. ”Data nașterii: 1997”. ”Data nașterii: 1996”. ”Data nașterii: 1996”.

Majoritatea aveau între 14 și 16 ani.

Le spuneau clienților că sunt minore, abuzate și ei ”nu făceau nimic, plăteau și plecau”

În casa ei dintr-un oraș îndepărtat românesc, Oana*, fata din Dioști care avea atunci 16 ani, povestește prin ce a trecut. Și-a refăcut viața, are o familie. ”După ce-am scăpat din rețeaua lui Cocoș, eram traumatizată, nici în sat nu ieșeam. Nu m-a căutat nimeni de la Protecția Copilului, nu mi-a oferit nimeni sprijin psihologic. Eram spre sfârșitul clasei a X-a”.

Oana* n-a avut clienți străini, care plăteau și cel mai bine, 100 de euro. ”Știu că pe unele fete le ducea la NATO, la Deveselu. În casă auzeam tot felul de discuții despre americani. Inclusiv pe celelalte două fete cu care stăteam eu în casă le duceau la străini”.

Banii erau luați de către traficanți, doar o mică parte le revenea fetelor.

– Le spuneai clienţilor că eşti captivă?
– Da. Fiecăruia, inclusiv unuia dintre acei poliţişti (n.r. – printre clienții fetei erau și polițiști din Caracal) , i-am spus că sunt ţinută cu forţa, că nu-mi dă voie să plec şi îi rugam să facă ceva, să mă ajute ca să scap de acolo. La toţi le spuneam să mă ajute, plângeam. Şi niciunul n-a făcut nimic.

– Ce-ţi spuneau ei, când le cereai ajutorul?
– Ziceau că o să mă ajute, îmi promiteau că o să facă ceva să mă scape de acolo. Dar ei, de fapt, îşi făceau treaba, plăteau şi plecau.

Urmăriți VIDEO cu acest fragment din discuția purtată de fata traficată cu reporterul Libertatea:

DIICOT i-a audiat pe austrieci, dar nu a dat adresele lor ca să fie chemați în instanță

Dacă soldații americani și cei care le intermediau minorele au fost complet evitați în dosar, Manuel-Sigmund Obkircher, născut la Lienz, fiul lui Sigmund și al Magdalena, cetățean austriac, a fost audiat pe 11 mai 2012.

Ce a spus austriacul în declarație?

”Sunt manager de lucrare la firma Anlangentechnik din Austria, locuiesc în Caracal, la adresa Bld. Antoniu Caracalla 24, și am ajuns să cunosc câteva femei de cetățenie română”. Manuel Obkircher recunoaște că s-a culcat cu fetele de 15-16 ani, dar spune că ”nu am avut cunoștință că sunt minore, am crezut că au vârsta de 18-20 de ani”.

E suficientă scuza pentru ca procurorii DIICOT să nu înceapă urmărirea penală și să-l transforme în martor, pe el, și pe ceilalți angajați austrieci audiați.

Şi judecătorul a vrut să-i citeze ca martori în proces pe consultanții și lucrătorii de la hidrocentrală, dar DIICOT nu l-a ajutat.

Reprezentantul Ministerului Public nu a furnizat relaţii referitoare la identificarea si verificarea cu privire la adresa la care locuiesc în acest moment martorii Golubich Ludwig, Obkircher Manuel şi Glaser Hans Peter Fragment din dosarul public 3357/104/2012*

În tot acest timp, cercetarea referitoare la americani a fost stopată înainte de a începe.

Protejați au fost și polițiștii din Caracal despre care Oana* spune că au fost implicați.

La fel au protejat oficiali români și chinezi în cazul Shanghai

Mușamalizarea seamănă în mod frapant cu dosarul Shanghai, publicat și el de echipa de investigații Libertatea & GSP.

În acest dosar pornit 2005, zeci de fete, multe dintre ele minore, au fost racolate de o rețea de mafioți chinezi din România și exploatate sexual pentru bani, dar și pentru a-i răsplăti pe protectorii români ai rețelei.

Fetele de 13-15 ani au recunoscut în fața procurorilor DIICOT fotografiile a nu mai puțin de 10 ofițeri, pe care anchetatorii i-au identificat ca oameni cu funcții din poliție, Gardă Financiară, SRI și magistratură. Unele victime au vorbit și despre oficiali ai Ambasadei Chinei la București.

Chinezul Wang Yan din dosarul de trafic de minore „Shanghai”. Pe numele său românesc Alexandru Ioan, care trecea drept „Senatorul” în discuțiile înregistrate de procurori

După ce, inițial, a motivat că-i va cerceta pe protectori într-un dosar disjuns, DIICOT a clasat cazul! Când procurorul general Augustin Lazăr s-a sesizat din presă, el a recunoscut într-un comunicat oficial că dosarul a fost închis fără să se facă cercetări în el.

Dar aici s-au oprit, în 2018, toate acțiunile autorităților, iar echipei de jurnaliști care relatează acum cazul Caracal i-au fost intentate trei procese de către mafioții chinezi și ofițerii care i-au protejat!

Aici puteți vedea toată investigația jurnalistică Shanghai.

Victimele din dosarul Shanghai, recunoscând mai mulți ofițeri pe fișele puse la dispoziție de procurori

17 clienți români au fost inculpați tot de DIICOT Olt pentru că au cumpărat fete de la aceeași rețea

Nu la fel de norocoși precum chinezii din 2005 și americanii din 2012 au fost următorii clienți ai unei rețele de trafic de minore.

În 2014, același DIICOT a trimis în instanță o rețea tot din Caracal, din care făceau parte 7 inculpați, o parte dintre ei apărând și în primul dosar.

DIICOT a trimis în judecată și 17 bărbați români care au profitat de victimele minore, cumpărând de la traficanți aceste servicii sexuale. Cei 17 au fost acuzați de DIICOT de săvârșirea infracțiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate, faptă prevăzută și pedepsită de art. 216 din Cod Penal.

13bărbați inculpați și-au recunoscut fapta

Din cei 17 inculpați, trei au fost achitați de Tribunalul Olt, pentru că probele care îi incriminau au fost insuficiente. 10 inculpați au fost condamnați cu suspendare, iar patru la pedepse cu închisoarea, cuprinse între 1 și 2 ani.

Fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui Fragment din motivarea sentinței date de Tribunalul Olt

Dar, Curtea de Apel Craiova a decis, în cazul a trei dintre ei, suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, iar unuia i-a fost înlocuită condamnarea la 1 an de închisoare cu pedeapsa de 10.000 lei amendă penală.

14clienți au fost condamnați în dosarul de trafic de persoane din 2014. Nici unul dintre ei nu a făcut închisoare

Taximetristul de pe aceeași stradă cu Dincă

La două minute după miezul nopții, pe 6 martie 2012, pompierul Țeculescu, unul dintre capii rețelei ”Cocoș” sună la numărul de telefon 0766.541.447. DIICOT identifică numărul ca fiind al lui Vasilică Măceșanu, (doar o coincidență de nume cu cel al Alexandrei și al vecinului lui Dincă audiat), strada Craiovei numărul 131 din Caracal.

Ei se feresc să discute pe față, dar dialogul se referă la fetele minore pe care Țeculescu le plimba prin oraș, pentru clienți.

Țeculescu: Poți s-o iei pe cealaltă sau nu poți?
Vasilică: Gata, uite, în cinci minute te sun și îți spun.

În dosar există mai multe discuții între Țeculescu și Vasilică Măceșanu, din care rezultă că ultimul era un soi de ajutor pentru „taximetrie neagră” al lui Țeculescu, care, la rândul lui, intrase în rețea pe post de șofer de taxi care căra fete, le sechestra și le viola.

Adresa lui Vasilică Măceșanu, strada Craiovei 131, este la câteva sute de metri de casa lui Gheorghe Dincă, criminalul din Caracal.

Atât în cazul polițiștilor despre care victimele minore vorbesc, cât și în cazul lui Vasilică Măceșanu, dar și în cazul altor persoane implicate în rețea, nu au fost continuate cercetările nici în perioada 2012-2017 și nici acum, după dispariția Luizei și a Alexandrei.

Actualul patron al restaurantului ”No name”, fratele lui Marius Județ, a spus că ”nu am nici o legătură cu fratele meu, am muncit să pun afacere pe roate. Astăzi, restaurantul este respectabil că vine și comandantul bazei NATO aici, vă dau în judecată dacă apare numele și poza barului”.

Vasilică Măceșanu n-a putut fi contactat, iar socrul lui, Gheorghe Măceșanu, care locuiește la aceeași adresă, a spus că ”nu ne temem de nimic, nu am făcut nimic, nu avem nimic de ascuns”.

Investigația Libertății continuă.

Oana* nu e numele real al fetei care a stat de vorbă cu Libertatea, după cum numele reale ale tuturor victimelor, care apar în dosarul public, nu sunt menționate în articol pentru ca ele să fie protejate.