Articol de GSP - Publicat sambata, 18 mai 2019 07:15
Acum cinci săptămâni, Libertatea a cerut Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) acces la dosarul public al procesului în care completul de trei judecători al ICCJ l-a condamnat pe Darius Vâlcov la 8 ani de închisoare.
de Cătălin Tolontan și Adriana Oprea
Părțile au făcut apel, iar procesul a reînceput tot la Înalta Curte, la completul de cinci judecători.
La acest moment, principalul consilier economic al premierului Dăncilă, Darius Vâlcov, 42 de ani, este condamnat de instanța de fond pentru că a primit mită de la mai multe firme cărora le-a acordat lucrări din bani publici, pe vremea când era primar al Slatinei, până în 2012, când a devenit senator.
Libertatea a cerut acces la dosar. Accesul oricărui cetățean român, pe baza unei cereri, la elementele unui proces este permis prin lege. La baza unei justiții deschise stă ideea că orice om poate vedea cu ochii lui probele, stă transparența, favorabilă în primul rând celor acuzați.
Pentru ca nimeni să nu fie inculpat pe baza unor probe secrete e vital ca justiția să garanteze oricărui cetățean accesul liber la rechizitoriu și la celelalte părți ale dosarului penal. E un drept ca oricine dorește să poată vedea pe baza căror dovezi se pronunță judecătorul.
Ziarul obținuse oricum fotografii de la perchezițiile din 2015, pe care le-a publicat. Ele arată banii confiscați de procurori, înșirați pe o masă.
Acesta este „tezaurul” lui Vâlcov, găsit de procurori
Pe 16 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a refuzat accesul ziariștilor de la Libertatea în arhivă.
ICCJ spune: „În concordanță cu dispozițiile art. 40 din Ghidul privind relația dintre sistemul judiciar din România şi mass-media, la acest moment, cererea dumneavoastră nu poate fi avizată pozitiv”.
Practic, un ghid elaborat de una dintre puterile din stat, justiția, este folosit ca să blocheze accesul deținătorului întregii puteri, cetățeanul, la felul în care justiția își face treaba.
E normal ca accesul să nu fie permis când judecătorii consultă ei înșiși dosarul sau în preajma termenelor de judecată, pentru că în aceste situații dosarul nu există fizic în arhivă. Dar nu aceasta este motivația ICCJ în cazul dosarului lui Darius Vâlcov.
Iată răspunsul integral al Înaltei Curți:
„Urmare a cererii dumneavoastră transmisă prin e-mail Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, înregistrată sub nr. 122/EP/2019, prin care solicitați consultarea dosarului nr. 2018/1/2015 al Secţiei Penale, în prezent ataşat la dosarul nr. 790/1/2019 aflat pe rolul Completului de 5 Judecători, vă facem cunoscut următoarele:
Potrivit art. 38 din Ghidul privind relaţia dintre sistemul judiciar din România şi mass-media, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 482 din 1 iunie 2012, cu modificările şi completările aduse prin Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 573 din 6 mai 2014 și nr. 1376 din 17 decembrie 2015, cererea de consultare a dosarului se aprobă de către purtătorul de cuvânt al instanței, cu consultarea preşedintelui completului sau, în lipsa acestuia, a preşedintelui instanţei. În urma consultării, completul de judecată, faţă de stadiul dosarului la acest moment, a apreciat că nu se impune admiterea cererii, urmând ca pe parcursul procedurilor judiciare să reveniţi cu o nouă cerere, iar în funcţie de circumstanţele desfăşurării procesului să se aprecieze asupra acesteia.
Faţă de considerentele arătate, în concordanță cu dispozițiile art. 40 din Ghidul privind relația dintre sistemul judiciar din România şi mass-media, la acest moment, cererea dumneavoastră nu poate fi avizată pozitiv.
Faţă de faptul că cererii de consultare a dosarului nu s-a dat un aviz pozitiv, în ceea ce priveşte cererea de eliberare a unei copii a rechizitoriului emis în cauză, aveţi posibilitatea de a vă adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. 27 din Ghidul privind relaţia dintre sistemul judiciar din România şi mass-media”.
