Articol de Luminiţa Paul - Publicat sambata, 07 iulie 2012 00:00 / Actualizat vineri, 06 iulie 2012 20:36
Ambasadorul Marii Britanii, Martin Harris, îşi începe ziua citind trei ziare româneşti, apoi trece pe internet şi pe twitter. Pentru Excelenţa Sa, Jocurile Olimpice se desfăşoară şi la Londra, şi într-o şcoală din Ferentari, dar şi în întrecerile paralimpice.
Prima parte a discuţiei cu ambasadorul Marii Britanii, desfăşurată la sediul Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, s-a încheiat. Drumul pînă la sediul Gazetei se face prin Bucureştiul încins, dar la adăpostul aerului condiţionat. Steguleţul cu albastru, alb şi roşu, prins lîngă oglindă, flutură vesel. Abia e ora prînzului.
Lui Martin Harris îi place să viziteze redacţii, să cunoască echipele de jurnalişti, să schimbe cîteva vorbe cu cît mai mulţi dintre ei. Cum se raportează însă un ambasador la presă? Se pare că într-un mod ordonat, complex, obiectiv şi cu argumente.
Twitterul ca ghid
"În fiecare zi, la micul dejun, citesc trei ziare româneşti", mărturiseşte el. "Folosesc însă mult şi internetul pentru ştirile din Marea Britanie, din România, dar şi din alte ţări importante pentru mine. Am slujit înainte în Ucraina şi în Rusia, iar miercuri am stat toată ziua pe internet pentru a vedea ce se întîmplă la Kiev". Apoi nuanţează: "E importantă şi presa scrisă, şi cea online, dar eu sînt mult pe twitter. Este ghidul meu, e un indicator pentru a vedea unde se află articolele cele mai importante pentru mine".
Şi apoi vine verdictul: "Dar baza este BBC-ul. Este prima sursă pentru orice fel de ştire". Pentru informaţiile din România, accesează agenţiile de ştiri online, precum Hotnews şi Mediafax. Cît priveşte televiziunile, "ar trebui să urmăresc trei canale diferite în acelaşi timp pentru a avea o imagine de ansamblu", spune zîmbind. O presă vibrantă, într-adevăr, cum a caracterizat-o deja acum ceva vreme.
Misteriosul domn Le Carré
Domnul Harris e mult mai categoric în ceea ce priveşte cărţile. Preferă varianta demodată a volumului pe hîrtie, deşi, surîde din nou, "fata mea mă roagă să-i cumpăr un Kindle. E, probabil, o diferenţă de generaţie. Mie îmi place ideea de carte ca obiect pe care să-l simt, să dau paginile". Şi atunci, ce citeşte acum diplomatul? "O biografie a Reginei Maria".
Formaţia de istoric iese imediat la lumină. "După mine, Regina Maria e figura cea mai importantă în relaţiile dintre Marea Britanie şi România. De aceea, am vrut să instalez un portret al dînsei la reşedinţa ambasadorului. Şi am făcut-o!", spune, cu o undă de mîndrie care molipseşte.
Un autor preferat? Se gîndeşte doar cîteva fracţiuni de secundă. "Toată lumea ştie că John Le Carré e un autor superb. Cărţile lui sînt cunoscute oriunde". Nu are însă întotdeauna atît timp cît şi-ar dori pentru a citi.
Londra verde şi accesibilă
Revenim la Olimpiadă. Martin Harris vorbeşte cu respect despre sportivii paralimpici. "Realizările unui atlet olimpic sînt remarcabile, dar cele ale cuiva care a avut o problemă, a depăşit-o şi va face parte din cea mai mare competiţie a lumii! Ei sînt o inspiraţie pentru noi toţi. Şi cînd avem o problemă, un obstacol, o provocare în viaţă, ar trebui să ne gîndim la exemplul lor".
Povesteşte apoi despre copiii de la Şcoala numărul 136 din Ferentari şi sala lor de sport. Despre Jocurile Olimpice de la Londra, cele accesibile, cele verzi şi cele care îmbină tradiţia cu modernul. Ar mai sta de vorbă, dar nu se mai poate. Trebuie să meargă la Ambasadă, să-şi urmeze programul, apoi să deschidă trei televizoare şi să se conecteze la internet. Preţ de două ore, lăsase toate acestea în umbră. Nu sînt primele, nici ultimele.
