Un om cu o misiune » Mihai Covaliu va fi pentru prima dată la Jocurile Olimpice ca antrenor

- Cum e, Cova? Cum sînt băieţii?
- Bine, sănătoşi. Puţin cîte puţin ne apropiem de concurs. Tocmai am făcut o modelare pentru echipe. E un fel de tensiune la antrenament, se simte că în curînd se va întîmpla ceva important, atmosfera e de aşa natură.

- E şi nerăbdare?
- N-aş spune asta. Mai avem o săptămînă şi jumătate pînă la concurs, noi intrăm pe 29. Acum ne concentrăm pa acţiunile tactice, facem planul, discutăm, vorbim. Pentru mine e esenţial să ştiu ce simte fiecare, dacă e tensionat, dacă e obosit, dacă e plictisit. Pot părea detalii, dar sînt lucruri pe care le iau mereu în calcul. Uite, spre exemplu, pe Tibi l-a durut puţin cotul. N-a tras la antrenament ca să nu se agraveze. E simplu, facem lucrurile cu calm şi totul e sub control.

- Vei fi la Jocuri pentru prima dată ca antrenor. După patru Olimpiade ca sportiv, ce diferenţă e acum?
- Nici una! Vreau să ajung acolo şi să mă întorc cu o medalie. Vreau să-mi fac treaba, să-mi îndeplinesc obiectivul. Sînt concentrat la maximum pe asta şi restul nu contează. E foarte greu, dar am mai trecut prin asta şi am făcut faţă.

- Ştiţi deja cu cine trageţi la echipe în primul tur.
- Da, China. Apoi, dacă va fi cazul, învingătoarea dintre Rusia şi SUA.

- Cea mai recentă întîlnire cu China, cea de la Chicago, aţi cîştigat-o clar.
- Aşa a fost pentru că am tratat lucrurile cu foarte mare atenţie. Chiar şi cu un pic de frică, deşi poate sensul mai corect e de precauţie. Şi aş vrea să mergem la fel şi în continuare, să nu luăm pe nimeni de sus, să păstrăm puţină teamă pozitivă.

- Rareş spunea că Jocurile Olimpice sînt o competiţie atipică, dar de care nu te saturi niciodată. Eşti de aceeaşi părere?
- Da, aşa e. Contează foarte mult factorul psihologic. Trebuie să faci faţă unui stres specific, sînt patru ani de aşteptare, sistemul de calificare e dur. Noi sîntem acolo, dar cine va face cel mai bine faţă din punctul de vedere mental va reuşi să cîştige. Nu spun că o să ne luptăm ca la Rovine, singuri contra a 50.000 de inşi, însă e o încărcătură imensă. Plus că la arma noastră totul se desfăşoară foarte repede, trei asalturi, un minut şi jumătate şi gata, deja ştii dacă mergi mai departe sau nu!

- Ai mai fost la Londra?
- O singură dată, la un concurs, în 2001. Am stat undeva, în suburbii, pentru că acolo era sala de concurs. Am trecut puţin şi prin centru şi, chiar dacă nu mai ţin minte mare lucru, mi s-a părut ceva diferit de restul Europei. Mi-ar plăcea să vizitez, sigur, dar după concurs. Deocamdată, am altă treabă acolo!