Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat luni, 15 februarie 2010 00:00
Accidentele grave, chiar mortale, apar la disciplinele cu cele mai crescute cote de risc
Ediţia actuală a Olimpiadei albe a început cu o tragedie: decesul săniorului georgian Nodar Kumaritaşvili (21 de ani), în urma unui accident petrecut în timpul antrenamentelor. Dramaticul deznodămînt aduce din nou în discuţie o temă veche: cît de periculoase sînt sporturile de iarnă şi, dintre ele, care presupune cel mai mare risc?
"Nu poţi reuşi dacă porneşti cu mentalitatea că sportul tău e periculos", crede patinatorul american de short-track J.R. Celski, care anul trecut, în septembrie, a căzut şi şi-a secţionat coapsa pînă la os cu tăişul patinei drepte, provocîndu-şi o hemoragie extrem de serioasă. "Toate sporturile sînt periculoase, poate cu excepţia curlingului", adaugă Celski. Poţi păţi ceva grav şi la patinaj artistic, cum s-a întîmplat cu canadianca Jessica Dube în 2007. Ea a fost lovită în faţă de patina partenerului Bryce Davison, fiind necesare intervenţia chirurgicală şi 80 de copci pentru a repara răul.
"Doar casca ne apără"
Sporturile de viteză rămîn însă în capul listei. Coborîrea de la schiul alpin e considerată de mulţi specialişti drept cea mai riscantă, însă nici sania, bobul sau skeletonul nu sînt departe. "Toate sînt periculoase în primul rînd din cauza vitezelor care se ating în timpul cursei, pînă la 150-155 km/h", explică boberul Mircea Nicolescu. "La sanie şi la skeleton nu ai un sistem de ghidare performant, sportivii se ghidează cu capul şi picioarele. La bob, există aşa ceva şi e compus din fişele care sînt prinse de patinele din faţă. Un alt risc îl reprezintă lipsa unui echipament de protecţie, în afară de cască. Combinezoanele au rol aerodinamic. Ele ne apară doar de eventualele arsuri produse de contactul cu gheaţa", spune Mircea.
Risc şi adrenalină
Fanilor le place însă elementul de risc din aceste sporturi. Pe 19 ianuarie 2008, schiorul american Scott Macartney aproape că şi-a pierdut viaţa într-o căzătură suferită chiar înaintea sosirii în proba de coborîre de la Kitzbuhel, din Cupa Mondială. Imaginile cu accidentul au strîns mai mult de 1,8 milioane de vizualizări pe YouTube. Cînd, cîteva zile mai tîrziu, Bode Miller a reuşit un record de victorii în Cupa Mondială pentru SUA, nimeni nu s-a gîndit măcar să posteze un video. Era ca o întîlnire de curling.
SCHI ALPIN - COBORÎRE
Viteze atinse: peste 140 km/h
Protecţie: cască şi ochelari, apărătoare pentru glezne şi încheieturi
Particularităţi: uneori, schiorul întîlneşte dîmburi şi sare prin aer pe distanţe variabile
Părere tehnică: "Cred că probele de coborîre reprezintă cea mai periculoasă disciplină din sporturile de iarnă. Viteza este mare, cerinţele fizice şi mentale ridicate, iar mediul ambient greu de controlat" - Maury Hull, profesor de mecanică şi inginerie aeronautică, Universitatea California
SANIE
Viteze atinse: pînă la 150 km/h
Protecţie: cască prevăzută cu vizor
Particularităţi: mănuşile sportivului au ţepi ascuţiţi pentru a le facilita un start mai rapid. Nu există frîne
Părere tehnică: "Orice sport care îl pune pe participant în situaţii de energie cinetică ridicată este potenţial periculos" - Maury Hull, profesor de mecanică şi inginerie aeronautică, Universitatea California
BOB
Viteze atinse: pînă la 150 km/h
Protecţie: cască, bobul (dacă nu se răstoarnă)
Particularităţi: frînarului îi este permis să încetinească doar după ce a trecut linia de sosire
Părere tehnică: "Viteza este un factor care contribuie mult la periculozitate, sporturile rapide au mai multă energie de disipat în cadrul unei căzături" - Kim Blair, director al Institutului de Tehnologie şi Inovaţie în Sport din Massachusetts
SKELETON
Viteze atinse: pînă la 135 km/h
Protecţie: sania are mici tampoane în faţă şi în spate pentru a-l proteja pe sportiv de pereţii pistei. Competitorul are o cască prevăzută cu vizor
Particularităţi: nu există frîne, iar cei care încearcă să încetinească în timpul cursei sînt descalificaţi
Părere tehnică: "Nu cred că ţine cineva o statistică a accidentărilor în acest sport, multe dintre ele petrecîndu-se la antrenamente" - Kim Blair, director al Institutului de Tehnologie şi Inovaţie în Sport din Massachusetts
SCHI FREESTYLE
Viteze atinse: sportivii ating rampa la 50 de km/h, apoi sar în jur de 20 de metri
Protecţie: cască, apărători pentru genunchi
Particularităţi: schiul freestyle include probele de aerial, mogule şi schi cros
Părere tehnică: "Ori de cîte ori e în aer, corpul sportivului nu e protejat. E un sport realmente periculos" - Pietro Tonino, şef al catedrei de Medicină Sportivă, Centrul Medical Universitar Loyola din Chicago
7 boberi au murit de-a lungul istoriei în competiţiile oficiale, cel mai recent accident înregistrîndu-se în 1981, la Campionatele Mondiale de la Cortina D'Ampezzo
2 decese s-au înregistrat în probele de sanie, ambele în timpul Jocurilor Olimpice de iarnă, în 1964 şi 2010
11 schiori au decedat în cursele oficiale de-a lungul istoriei, unul dintre accidente întîmplîndu-se chiar la Jocurile Olimpice de la Calgary
3 decese s-au înregistrat în hochei, cel mai recent caz fiind al unui arbitru care a fost lovit de puc în urmă cu două săptămîni
2 săritori cu schiurile au murit, primul accident petrecîndu-se în 1952, iar ultimul în 2008, sportivul avea 15 ani
Lista neagră a Jocurilor Olimpice de iarnă
1964 Innsbruck Kazimierz Kay-Skrzypeski (Marea Britane, sanie), Ross Milne (Australia, schior, specialist la coborîre)
1992 Albertville Nicholas Bochatay (Elveţia, schior de viteză)
2010 Vancouver Nodar Kumaritaşvili (Georgia, sanie)
Lista neagră a Jocurilor Olimpice de vară
1912 Stockholm Francisco Lazaro(Portugalia, maratonist)
1960 Roma Knut Jensen (Danemarca, ciclist)
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
