Corespondență de la Rio » Loredana Dinu a fost surpriza României în finala contra Chinei: "Am trăit și am înviat, aveam flashuri de la Londra, dar acum sunt fericită!"

Loredana Dinu a fost rezervă la Rio. A trăit de pe margine partidele cu SUA, din "sferturi" și apoi cu Rusia, din "semifinale". A suferit la fiecare punct, și-a ros unghiile și pentru un moment i-a trecut prin față toată cariera.

Era momentul acela în care România era condusă de americance. Se gândea probabil că va mai trăi un coșmar, ca la Londra! Când antrenorul Dan Podeanu i-a făcut semn să intre pe planșă, în finala cu China, sentimentele s-au amestecat.

Pe de-o parte era emoționată, pe de alta gata să dea ori câte tușe poate, ca să-și ajute echipa. A câștigat releul cu Hao Jialu, 3-2 și a pus și ea umărul la o medalie la care toate visează de când au călcat prima dată pe planșă.

"Am luat numai decizii bune în toată cariera mea. Cea mai bună? Când m-am apucat de scrimă!"
Loredana Dinu

- Care meci ți s-a părut mai greu de pe margine, cu SUA, cu Rusia?
- În cel cu Statele Unite am murit și am înviat, pur și simplu, la un moment-dat, când s-a schimbat puțin scorul aveam flashuri de la Londra, dar le-am trimis deoparte. Am avut încredere în Ana la tușa de aur. Recunosc că îmi tremurau picioarele.

- Ați fost foarte unite, ați tras toate una pentru alta, v-ați încurajat!
- Probabil că asta ne-a dus acolo. Pentru asta am muncit și, exact cum zicea Ana mai devreme, era păcat să nu ajungem aici, să nu ieșim în glorie, pe ușa din față și cu medaliile la gât, după atâta muncă, după atâtea rezultate extraordinare.

- Campioană europeană, mondială și acum olimpică, Ce-ți mai dorești?
- Imi doresc multe! Mai ales în privința familiei, dar avem timp acum, nu ne mai grăbim. Suntem mulțumite că s-a încheiat totul exact cum speram și, probabil că nici nu mi-am revenit din cauza adrenalinei.

- În momentul în care ai intrat pe planșă, ce sentimente te-au încercat?
- Era și teamă, presiunea extrem de mare, toate emoțiile mă înercau, dar în același timp aveam și încredere în mine. Ele intraseră și ele în vrie, și eram sigură. Mă bucur că am intrat și am fost până la urmă, alături de fete, campioanele zilei.

- Ești bucuroasă acum că ai decis să revii la scrimă? Făcusei doi ani de pauză!
- Am fost bucuroasă în tot acest timp. Normal că au fost momoente mai grele, în care te mai gândești, dar le-am învins de fiecare dată. A fost o luptă cu mine în primul rând. De când am revenit, adică de doi ani, singurul inamic al meu am fost chiar eu.

- E greu să stai fără scrimă? Cum te-ai simțit în momentele în care ai decis să faci o pauză?
- Este grea viața fără scrimă, mai ales după atâția ani, dar nu am stat atât de mult încât să-i simt dorul. Nu-mi venea să cred că mă întorc și bat la ușă din nou!

- E devreme acum, dar te-ai gândit ce o să faci în continuare? O să continui?
- E atât de caldă medalia asta încât nu vreau decât să mă bucur de aceste momente și ce va urma să vină, vom vedea. Cel mai important lucru e că mi s-a împlinit un vis și pentru mine visele se împlinesc azi.

Totul despre Olimpiadă: rezultate + program complet + statistici --> rio2016.GSP.ro