Articol de Roxana Fleşeru - Publicat marti, 06 iulie 2021 09:47 / Actualizat marti, 06 iulie 2021 11:26
David Popovici, 16 ani , vorbește despre ”viața sa normală” plină de visuri și de muncă, identificându-și matur plusurile și minusurile
„David e ambițios, perseverent, muncitor, o persoană foarte serioasă pentru vârsta sa. Are toate calitățile necesare pentru a performa atât în sport, cât și în viață", spune Dragoș Luscan, preparatorul fizic al unuia dintre cei mai tineri componenți ai delegației României pentru Tokyo. „Este un sportiv ascultător și înțelege ceea ce face și cum face. Este foarte motivat și știe bine care sunt pașii de urmat", afirmă antrenorul Adrian Rădulescu.
E un portret în câteva cuvinte al unui puști care va concura în probele de înot și care are de împăcat adolescența târzie cu sportul de performanță. David Popovici, 16 ani, a obținut biletul pentru Japonia în luna mai, la Campionatele Europene de seniori, în proba de 100 m liber, îndeplinind baremul A.
4 înotători românivor participa la Jocurile Olimpice de la Tokyo: Bianca Costea (16 ani), Robert Glință (24 ani), Daniel Martin (20 ani) și David Popovici (16 ani)
Înotătorul David Popovici, unul dintre cei mai tineri membri ai delegației României la Jocurile Olimpice
Poate părea o întâmplare, însă nu este așa. David și echipa au muncit pentru acest obiectiv, iar ideea de a merge la Tokyo e de multă vreme în mintea tânărului.
„Am găsit pe Facebook-ul vechi al mamei o poză a mea cu un tort de la vârsta de 11 ani cu Tokyo 2020 pe el, probabil de atunci e, dar eu și domnul Adi am început să facem un plan de pregătire pentru asta din 2019", povestește David într-o zi însorită. Doar ce a ieșit din bazin după un antrenament intens în Complexul „Lia Manoliu". Miroase a clor și a visuri mari.
Adolescența este vremea marilor schimbări. Academia Americană de Pediatrie definește această etapă din viața fiecărui om drept un sezon de dezvoltare în viteză pe cinci paliere-cheie: moral, social, fizic, cognitiv și emoțional. Și toate acestea în contextul practicării unui sport de performanță început de nevoie.
„Cumva ortopedul mi-a recomandat să vin la bazin din cauza unei probleme la spate, scolioză și cifoză, și părinții mei au vrut să mă ducă pentru că aveam prea multă energie și nu știau ce să facă cu mine, îi terorizam un pic când eram mic, la 3-4 ani. Dacă nu erau ei și nu ascultau sfatul medicului, n-aș fi început înotul. Cu performanța am început pentru că îmi plăcea să fiu la bazin, să mă bălăcesc"
- David Popovici
Momentul în care a trecut David Popovici spre performanță
Trecerea spre performanță s-a făcut sub îndrumarea antrenorului său, Adrian Rădulescu. Totuși, când a realizat că sportul e pe distincții? „Nu am avut o trecere clară, ceva ce să aflu pe moment sau într-o zi, dar cred că pe la zece ani, când am luat prima medalie și am bătut primul record național, am știu că trebuie să fiu serios la antrenamente și să-i dau tare".
Ce însemna neseriozitate? „Când eram mic, îmi plăcea să ies din bazin, să mă prefac că mă doare o mână, ceva, ca să pot să ajung acasă să-mi văd de alte treburi, probabil că asta înseamnă, dar asta era când eram mic. Acum, să fii serios în sport și la bazin înseamnă să ai disciplină, să ai o rutină pe care să o respecți cât de mult poți și să ieși din ea din când în când fiindcă altfel înnebunești", spune el foarte serios.
„Cronometrul e cel mai mare adversar al tău, nu contează cel de pe culoarul de lângă tine sau cel care e în fața sau în spatele tău, totdeauna te întreci cu tine și cu cronometrul, o sutime poate să însemne diferența dintre tine și un record mondial. E extrem de minuțioasă treaba"- David Popovici
Calificarea la Jocurile Olimpice a venit la stilul liber, dar nu e cel cu care a început și nici nu e cel definitiv.
„Am început mai întâi cu spate, unde eram cel mai bun și îmi plăcea cel mai mult, la primele mele campionate naționale am și luat locul întâi la 50 m. Credeam că mi-e cumva predestinat, gândeam ca un copil de zece ani, dar nu m-am concentrat niciodată pe un singur stil și acum, la antrenamente și în fiecare zi, încerc să fac din ce în ce mai multe și pentru următoarele competiții fiindcă voi înota craul, 50, 100 și 200 liber, pe perioada asta mă pregătesc mai mult pe acest stil", spune puștiul.
Apoi continuă: „Mă antrenez mult și pe spate, și pe fluture, brasul nu-mi place atât de mult, dar le fac pe toate, nu e obligatoriu să mă opresc doar la unul".
Un echilibru fin până la supraantrenament
De-a lungul timpului tot mai mulți înotători au suferit de sindromul de supraantrenament, iar faptul că David e încă adolescent are implicațiile lui.
„Avem un plan de antrenament la care eu și ceilalți preparatori fizici ai mei am lucrat cu grijă. Sunt perioade când trebuie să-ți iei vacanțe, când trebuie să-ți dai o pauză, să nu te încarci prea tare pentru că apoi dacă obosești tu psihic și fizic, nu mai e bine. Este o perioadă când trebuie să vii la antrenamente de două ori pe zi, te duci și la sală, în multe dintre zile obosești foarte tare, dar acesta este sportul. Aceasta este viața pe care mi-am ales-o și care-mi place", explică el minuțios.
Pe lângă echipa din sport, puștiul are una și acasă.
„Părinții mei sunt ultimele persoane care să pună presiune pe mine și aș spune că sunt implicați ca toți ceilalți membri ai echipei, poate cei mai implicați pentru că mereu se trezesc devreme să-mi facă de mâncare înainte să merg la antrenament. Au avut grijă să am până la vârsta asta tot ce mi-a trebuit în sport: ochelari, căști și au fost implicați tot timpul și încă sunt pentru că am 16 ani".
VIDEO David Popovici, cel mai tânăr membru al delegației României la JO de la Tokyo: „Punctul meu forte este psihicul”
„În unele zile mă trezesc la șase sau la opt și petrec în jur de trei ore la bazin, am două antrenamente pe zi, cu tot cu încălzire, stretching de după, schimbat. Mai am sală, criosaună, masaj, câteodată plec la șase dimineața și ajung la șapte seara" - David Popovici
Ajutor de peste Ocean
Din implicarea aceasta a rezultat colaborarea cu un nutriționist american. „Tatăl meu a căutat pe internet cel mai bun nutriționist posibil pentru mine. L-a găsit pe Bob Seebohar și de atunci vorbim destul de des, facem meniuri, îmi spune ce să mănânc înainte de probă, cu cât timp înainte trebuie să mănânc, depinde de perioada de pregătire", a spus înotătorul.
El estimează că această relație e de aproape un an. „A fost ciudățel pentru că nu am mai auzit, nici el și nici noi, să fie o colaborare între un înotător român și un nutriționist american. La început a fost un pic reticent pentru că nu se obișnuise, dar s-a dovedit o colaborare foarte bună și datorită lui am ajuns aici, e foarte important ce mănânc. El a mai lucrat cu înotători și cu triatloniști, numai că niciodată cu cineva dintr-o țărișoară din Europa de Est", explică David.
Chiar așa, ce mănâncă el? „Mult, când eram mic mai puțin. Am cinci-șase mese pe zi. Contează mult carbohidrații: paste, orez integral, cartofi dulci". De alimentație este legată și fascinația pentru unul dintre cei mai mari sportivi ai planetei. "N-am avut niciodată un model sau un idol clar, dar de mic, ca orice sportiv înotător, mă uitam la Michael Phelps și încercam să-i învăț secretele, să văd cum doarme, cum se reface, ce mănâncă - wow, cât de mult mănâncă, pot să fac și eu așa!- ,dar momentan nu am pe nimeni pe care să admir, însă am de la fiecare de învățat".
Sunt multe aspecte la care David trebuie să fie atent. „În afară de timpul la bazin și de cel petrecut făcând pregătire fizică, mai fac masaj, crioterapie, intru într-un butoi cu apă rece și corpul se reface, simplificat, dar cel mai mult încerc să mă concentrez pe masaj și pe saună, astea sunt cele mai importante. Din punctul de vedere al pregătirii psihice nu lucrez cu niciun psiholog sau psihoterapeut, dar lucrez cu mine și cu domnul antrenor de la care am mereu de învățat lucruri noi".
O colaborare stabilă
Relația cu Adrian Rădulescu e una de lungă durată și este rezumată de David: „Am început înotul la un liceu cu profil sportiv și în loc de ora de sport veneam la bazin,. Când am plecat de acolo, am mers la un club privat, unde l-am întâlnit și pe el, the rest is history".
Iar în această istorie comună se va așeza și participarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo. „Pentru fiecare competiție avem un obiectiv sau mai multe, dar ne-am îndeplinit acest obiectiv cu calificarea, care a mâncat foarte mult din sănătatea mea mintală. Aveam dubii, mă îndoiam de mine, acum, că am scăpat de acest stres între ghilimele, pot să încerc să mă calific într-o finală olimpică, să fiu printre cei mai buni opt din lume, și să cobor sub timpul de 48 de secunde, să fiu primul sportiv de 16, cred că și de 17 ani, care să coboare sub 48".
„O medalie de aur și atât"
Va fi doar primul pas dintr-o carieră în care puștiul serios deocamdată doar și-o imaginează. „Urmăresc să iau medalia de aur olimpică. Simplu. Atât. Poate să bat și un record mondial, dar momentan trebuie să ajungem acolo și apoi ne putem gândi la lucrurile și mai mari decât o medalie de aur olimpică".
Dar până acolo drumul e lung, iar David e conștient de acest lucru. Extrem de lucid, el și-a identificat părțile puternice, dar și pe cele slabe. „Punctul meu forte e psihicul, îi depășesc pe toți adversari mei din punct de vedere mintal. Mă refer la gestionarea emoțiilor înainte de o cursă, să nu te pierzi în timpul uneia, să nu zici «uite ce în față e!», nu mai merită pentru că astea sunt gânduri care-ți vin pe moment. Mai am de crescut și mai am de luat câțiva ani până să-i întrec pe toți, de luat câțiva mușchi, dar pe plan mintal îi întrec pe toți", spune el cu vocea lui groasă de adolescent.
O vârstă care se simte atunci îl întrebi de ce a renunțat la look-ul cu plete. „Pentru că e mai ușor așa, nu mai aveam chef să mă usuc și credeam că o să-mi stea mai bine, nu regret. Mi-am lăsat părul lung pentru că mi-a plăcut de mic că arătam ca un vrăjitorel", răspunde el.
Cu toate că are un program extrem de bine organizat și plin, David mai are timp și de câteva distracții adolescentine. „Am o viață normală, cel puțin încerc, dar în general petrec foarte mult timp la bazin și pregătindu-mă. Când am timp și nu sunt obosit încerc să mai ies cu prietenii, cu bicicleta, ascult muzică tot timpul, am o viață obișnuită. Îmi place să vin la bazin cu bicicleta, deși stau foarte aproape, îmi place să merg cu bicicleta, să las telefonul, să-mi pun căștile în urechi și să mă pierd prin București, să nu am un traseu". Pentru că uneori e nevoie și de momente fără obiective și ținte.
„Locul șase de la Campionatele Europene de seniori a însemnat la fel de mult ca și o calificare și deși nu e cel mai interesant loc pentru mine, e ceva foarte tare să fiu locul 6 în Europa" - David Popovici
48,08 este timpulpe care l-a realizat David Popovici în finala europeană de la 100 m liber, record național, proba câștigată de rusul Kliment Kolesnikov cu 47,37
100 de sportivi tricoloriau obținut până acum dreptul de a participa la Jocurile Olimpice de la Tokyo
„Parcursul meu a fost cum mi-am dorit, nu a fost ceva peste noapte. Poate că unii oameni pentru că am apărut în ultima vreme mult în presă, se pot întreba de unde am venit, dar a durat destul de mult până să ajung aici. Iar despre răbdare, da, am, dar e un proces continuu, în fiecare zi" - David Popovici
„Ascult muzică înainte de curse, dar depinde de cum mă simt în momentul respectiv, nu am o rutină de genul mă duc cu căștile la țarc și până să intru în apă ascult death metal sau ceva motivațional" - David Popovici
„În timpul unei curse, încerc să nu mă mai gândesc la nimic, știu ce am de făcut, mi-a intrat în reflex. în loc să mă gândesc, nu fac decât să mă focusez și să fiu eu și bazinul, eu și culoarul meu, nici măcar adversarul" - David Popovici
„Pe mine personal m-a ajutat pandemia destul de mult pentru că am avut mult timp, am avut un an în plus să mă pregătesc. Pe alții, care știau de ceva vreme că o să meargă la Olimpiadă, poate i-a dezavantajat. Eu iau tot ce îmi vine în cale ca pe un avantaj" - David Popovici
Un întreg grup de susținere
Oamenii care-l ajută pe David în încercarea de a ajunge la visurile lui sunt mulți și compun echipa lui. „Antrenor, nutriționist, doi preparatori fizici, părinții mei, oamenii de la școala la care sunt pentru că am susținerea lor, Steaua, clubul la care sunt, și dacă nu cumva sunt prost și am uitat pe cineva, cam asta e", spune zâmbind el. În această săptămână, va concura la Campionatele Europene de juniori în probele de liber, apoi va reveni în țară și va intra în "bula" de la Izvorani, urmând apoi să plece spre Tokyo.
„Vreau să-l depășesc"
Unul dintre rezultatele care apar atunci când cauți numele românului pe Google este acela că la 16 ani timpii săi de la 100 m liber sunt mai buni decât ai campionului american Calaeb Dressel. „Am auzit și eu de această comparație. Dressel la vârsta de 16 ani avea un timp cu o secundă și 20 de sutimi mai slab decât mine, ceea ce nu face decât să mă împingă să vreau să mă întrec cu el și să-l depășesc", a spus puștiul.
Îi urmărește pe adversarii săi? „Trebuie să știu întotdeauna ce fac, în ce timp merg, le analizăm cursele, dar și pe ale mele, nu e o treabă foarte ușoară, nu numai înot mult și la concurs ai mușchi, ești pregătit. E mult de calculat".
„Sunt un fel de tocilar"
Pe lângă plimbările cu bicicleta, David își mai găsește refugiul și în alte lucruri. „În ultima vreme nu am avut timp să citesc și regret, dar o să am, o să mă reapuc. Pentru filme am găsit un pic de timp. Nu-mi place doar să mă uit, ci să înțeleg ce este în ele, tot ce a fost în spatele producției, sunt un fel de tocilar în materie de filme", spune el.
Înot și școală
Faptul că David Popovici se va întrece cu cei mai buni înotători din lume la Tokyo ne face uneori să uităm că este încă un puști care urmează liceul. Cum se împacă înotul cu școala? „Foarte bine, dar acest lucru nu ar fi fost posibil dacă nu aveau grijă profesorii de la «Coșbuc». Acolo fiecare profesor susține fiecare elev în parte și îl împinge către pasiunea lui. Mi-era destul de greu să ajung la ore, chiar dacă le făceam online".
Citeşte şi alte ştiri despre Jocurile Olimpice:
COSR a anunțat cei doi sportivi care vor purta drapelul României la Jocurile Olimpice
){kind=small}
