Articol de Roxana Fleşeru, Mirela Neag - Publicat joi, 19 mai 2011 00:00 / Actualizat miercuri, 18 mai 2011 22:10
Unul dintre idolii lui Ivan Patzaichin şi apoi coleg în canoea de aur din 1968 a încetat din viaţă luni, la Letea
"Parcă ai vrea să ţină o viaţă", spunea Serghei Covaliov după cucerirea aurului olimpic. O viaţă care a început pe 14 octombrie 1944 la Mila 23 şi s-a terminat pe 16 mai 2011, la Letea. A crescut printre bărci, pe apă şi toată viaţa sa a fost legată de ele. Din Deltă a ajuns sportiv, unul de seamă.
În 1966, veştile bune ajungeau greu pînă acolo. Un televizor era o piesă rară. La căminul cultural din sat oamenii se adunau pentru a afla ce se mai întîmplă în lume. Printre curioşi se afla în acea sală şi Ivan Patzaichin. Avea 17 ani şi privea cum doi de-ai lor deveneau regii lumii la canoe dublu, 1000 de metri. Unul dintre consăteni era chiar Serghei Covaliov. "În acel moment mi-am dorit să fiu ca ei", îşi aduce aminte Ivan.
Mexic de aur
Peste doi ani, alături de idolul său, Ivan avea să cucerească lumea, departe de apele tulburi ale Dunării, tocmai în Mexic, la JO. "Aventura echipajului Patzaichin-Covaliov a început cu puţin înaintea Olimpiadei. Multă vreme Serghei Covaliov îl avusese coechipier pe Andrei Conţolenco. De ceva vreme angrenajul se cam dereglase, nu mai funcţiona ca înainte. Un rezultat socotit sub potenţialul celor doi pescari, în regata preolimpică de la Tampere, l-a făcut pe antrenorul Radu Huţan să se gîndească la formarea unui duet mai puternic. În afara lui Covaliov, la ora aceea cel mai bun canoist pe distanţe scurte era Ivan Patzaichin", au scris în cartea "Olimpiada mexicană" Ilie Goga şi Emanuel Valeriu. Aşa s-a format cel mai de succes dublu al anilor '70.
Pe lacul Xochimilco, Covaliov şi Patzaichin au scris cu pagăile o pagină de aur în istoria sportului românesc. Ivan avea 19 ani, iar Serghei 25 de ani. "După prima sută de metri, ai noştri sînt în frunte, cei doi pescari din Mila 23 sînt puşi pe fapte mari şi nu vor să ne facă de ruşine. La atacul maghiarilor, ai noştri răspund cu un sprint final neistovit, nu se lasă ajunşi, înaintează cu spor spre linia balizelor colorate, trec primii într-un tunet de aplauze", povestesc Valeriu şi Goga cursa vieţii lui Covaliov. Un moment pe care Serghei ar fi vrut să-l trăiască la nesfîrşit. Patru ani mai tîrziu, la Munchen, cei doi aveau să coboare o treaptă pe podiumul olimpic.O înfrîngere care l-a durut mult pe Ivan. "Eşti încă tînăr, Ivane, mai e încă multă pîine pe masă pentru tine. Te aşteaptă Montrealul!", îi spunea atunci Covaliov lui Ivan. Erau cuvintele unui frate mai mare. În timp ce Serghei s-a retras, Ivan a continuat să cîştige medalii. Era rîndul lui să-l privească pe Patzaichin la televizor.
Ca toţi oamenii care s-au născut în Deltă, nici Covaliov nu a putut sta departe de apă. Deşi se mutase în Bucureşti, avea o casă la Letea, acolo unde a şi murit. "Nu a muncit prea mult, a stat toată ziua în curte şi cînd a intrat în casă i s-a făcut rău", a povestit soţia lui Serghei Covaliov. Ieri a fost dus pe ultimul drum. La 66 de ani, lipoveanul şi-a luat adio de la Deltă şi l-a lăsat singur în canoe pe Ivan.
"Am avut multe de învăţat de la el. Sînt trist, vestea asta a venit ca un trăsnet"
Ivan Patzaichin
