Articol de Luminiţa Paul, Cristi Preda (foto) - Publicat vineri, 08 august 2008 00:00
Antrenamentul de ieri pe podium a arătat o Izbaşa sigură şi o Nistor supărată din cauza problemelor la spate
Primul contact cu sala de concurs pare un pic brutal. Lumini puternice, arbitri aşezaţi în dreptul fiecărui aparat exact ca la competiţie, vreo 200 de voluntari chinezi în tribune, fotografi mişunînd cu tunurile după ei. E antrenamentul pe podium, prima grupă de la feminin, cu România şi China drept atracţii de netăgăduit.
În lacrimi
Fetele se aliniază în spatele celei care poartă plăcuţa cu numele ţării şi se îndreaptă spre sărituri. Începutul clasic al fiecărui concurs ne aparţine. Nu e unul dintre aparatele forte. Rînd pe rînd, îşi fac elanul, încep cu salturi simple, apoi cresc complexitatea. După fiecare încercare, antrenorul Nicolae Forminte le spune cîte ceva, gimnastele ascultă şi dau încetişor din cap. "Nu uitaţi, e doar un antrenament". Dar cel mai vizibil. Nu degeaba NBC-ul e prezent, cu Bela Karolyi privind cînd spre China, cînd spre România.
Steliana Nistor poartă o centură în zona bazinului, pe sub costum. Încearcă să sară, dar nu iese aşa cum ar vrea. Îi înfloresc lacrimi în ochi şi se întoarce cu spatele ca să-şi camufleze suferinţa. Sandra Izbaşa, în schimb, e sigură pe ea. O atitudine fermă, fortifiantă, ce începe să se transmită, precum undele pozitive, şi spre celelalte fete. Totuşi, mezinele Andreea Grigore, Andreea Acatrinei şi Gabriela Drăgoi au momente în care sînt un pic apăsate.
Urmează paralelele, aparatul care-i aducea Nadiei primul punctaj perfect din istoria Jocurilor, acum 32 de ani, şi care de ceva vreme e coşmarul româncelor. Anamaria Tămîrjan şi Acatrinei ratează desprinderile, dar antrenorul Lucian Sandu e lîngă ele şi le prinde. Steliana s-a înviorat un pic. E aparatul unde are un exerciţiu competitiv. Între timp, chinezoaicele sînt la sol şi voluntarii aplaudă în ritmul muzicii.
Teren solid
La bîrnă lucrurile merg sigur. Fiecare fată urcă de mai multe ori pe fîşia de lemn. Fac exerciţiile integrale, apoi repetă anumite elemente şi de cîte trei sau patru ori. Paşi mici la aterizare, scurte ezitări, genunchi care tremură puţin, însă impresia generală e solidă.
Încheie cu solul. Din nou Steliana are necazuri. Prudent, Forminte o asistă la dublul întins, apoi face singură Tsukahara. Un pas în afara covorului. Sandra zburdă pe acordurile greceşti, iar Stela, de pe margine, bate din palme, ţinîndu-i ritmul. La final, voluntarii transformaţi în spectatori de ocazie tresar din hipnoză şi aplaudă şi ei.
Totul se termină. "Nu uitaţi, e doar un antrenament". Cel mai vizibil. Nu e rău, dar în concurs va fi altceva. Acolo, fiecare ezitare se plăteşte. E scadenţa pentru tot ceea ce ieri s-a văzut într-o avanpremieră fragmentată.
"Steliana era supărată. N-a putut să sară. Avem încredere însă că pînă la concurs lucrurile se vor îmbunătăţi. E vorba de o contracţie a muşchilor"
Nicolae Forminte, antrenor
