Articol de Marian Ursescu, Luminiţa Paul, Cristi Preda (foto) - Publicat duminica, 17 august 2008 00:00
Imediat după terminarea cursei, Geta Andrunache a făcut bezele în faţa camerelor de luat vederi. Era sărutul pentru fiul ei de trei ani, Dragoş Ştefan
"Nu mi-am lăsat copilul singur acasă ca să vin în China şi să nu iau aurul. Am muncit prea mult, au fost prea multe sacrificii ca să nu reuşesc", declara Georgeta Andrunache. Cu o seară înainte de cursă, Geta a vorbit cu fiul ei, Ştefan, la telefon. Era injecţia sa de moral pentru cursă. "Are doar trei ani şi nu înţelege de ce nu mă duc mai repede acasă. Mă întreba întruna «Mami, cînd vii la mine?». Mi-au dat lacrimile", a povestit canotoarea care a cîştigat ieri al cincilea titlu olimpic din carieră.
- Geta, e al cincilea aur olimpic din carieră. Ai declarat că pentru asta vii în China, nu?
- Am spus că vin la Beijing pentru două medalii de aur. Sper să-mi îndeplinesc visul, mai avem cursa de opt plus unu şi sper să cîştigăm şi acolo. Noi, cînd ne-am propus să facem ceva, nu ne-am dat la o parte de la nimic.
- Cum a fost cursa, aşa cum te-ai aşteptat?
- Da, ştiam că ne vom bate cu bielorusele şi chinezoaicele. Am plecat mai greu, dar nu că aşa am dorit. Atît am putut. Am păstrat însă acelaşi tempo pe toată durata cursei, ceea ce probabil celelalte echipaje nu au reuşit.
- Cînd aţi ştiut că o să cîştigaţi?
- Cînd mai erau 500 de metri aveam deja o barcă avans. Mă rugam doar să nu se întîmple ceva. Chinezoaicele au încercat ele o tactică, dar era prea tîrziu. Nu mai aveam emoţii.
- La final ai sărutat camerele de luat vederi. De ce?
- Erau pupicii trimişi pentru copilul meu, Dragoş Ştefan. I-am promis că mami o să ia aurul şi o să-i facă din mînă la televizor. Mi-a spus soţul că şi el mi-a făcut cu mîna cînd m-a văzut. Nu mai pot, mi-e tare dor de el.
- Ai cinci medalii olimpice de aur, ai intrat în istorie, ai egalat-o pe Elisabeta Lipă.
- Nu m-am gîndit niciodată să dobor recorduri sau să întrec pe cineva. Uţa e naşa mea, rămîne cea mai bună canotoare din lume. Eu am încercat doar să cîştig, să nu muncesc degeaba toţi anii ăştia.
Imediat după terminarea cursei, Geta Andrunache a făcut bezele în faţa camerelor de luat vederi. Era sărutul pentru fiul ei de trei ani, Dragoş Ştefan
"Nu mi-am lăsat copilul singur acasă ca să vin în China şi să nu iau aurul. Am muncit prea mult, au fost prea multe sacrificii ca să nu reuşesc", declara Georgeta Andrunache. Cu o seară înainte de cursă, Geta a vorbit cu fiul ei, Ştefan, la telefon. Era injecţia sa de moral pentru cursă. "Are doar trei ani şi nu înţelege de ce nu mă duc mai repede acasă. Mă întreba întruna «Mami, cînd vii la mine?». Mi-au dat lacrimile", a povestit canotoarea care a cîştigat ieri al cincilea titlu olimpic din carieră.
- Geta, e al cincilea aur olimpic din carieră. Ai declarat că pentru asta vii în China, nu?
- Am spus că vin la Beijing pentru două medalii de aur. Sper să-mi îndeplinesc visul, mai avem cursa de opt plus unu şi sper să cîştigăm şi acolo. Noi, cînd ne-am propus să facem ceva, nu ne-am dat la o parte de la nimic.
- Cum a fost cursa, aşa cum te-ai aşteptat?
- Da, ştiam că ne vom bate cu bielorusele şi chinezoaicele. Am plecat mai greu, dar nu că aşa am dorit. Atît am putut. Am păstrat însă acelaşi tempo pe toată durata cursei, ceea ce probabil celelalte echipaje nu au reuşit.
- Cînd aţi ştiut că o să cîştigaţi?
- Cînd mai erau 500 de metri aveam deja o barcă avans. Mă rugam doar să nu se întîmple ceva. Chinezoaicele au încercat ele o tactică, dar era prea tîrziu. Nu mai aveam emoţii.
- La final ai sărutat camerele de luat vederi. De ce?
- Erau pupicii trimişi pentru copilul meu, Dragoş Ştefan. I-am promis că mami o să ia aurul şi o să-i facă din mînă la televizor. Mi-a spus soţul că şi el mi-a făcut cu mîna cînd m-a văzut. Nu mai pot, mi-e tare dor de el.
- Ai cinci medalii olimpice de aur, ai intrat în istorie, ai egalat-o pe Elisabeta Lipă.
- Nu m-am gîndit niciodată să dobor recorduri sau să întrec pe cineva. Uţa e naşa mea, rămîne cea mai bună canotoare din lume. Eu am încercat doar să cîştig, să nu muncesc degeaba toţi anii ăştia.
