Articol de GSP - Publicat miercuri, 03 septembrie 2008 00:00
Fostul antrenor coordonator al lotului de gimnastică, Octavian Belu, crede că e nevoie de sănătate, de motivaţie şi de capacitate de progres pentru a face două Olimpiade
- Domnule Belu, toate gimnastele române prezente la Beijing au spus că vor să ajungă şi la Londra. Credeţi că e posibil?
- Mie mi-ar plăcea ca, dacă nu toate, măcar două-trei dintre ele să fie în echipă în 2012. :) E foarte greu însă şi sînt însă cîţiva factori care influenţează o asemenea decizie.
- Care ar fi aceştia?
- În primul rînd, starea de sănătate, care este limitativă. Apoi, posibilitatea de progres. Antrenorii împreună cu arbitrele noastre internaţionale pot face o evaluare în acest sens, în funcţie şi de codul de punctaj, care se va modifica din nou la anul. Există sportive care pornesc făcînd patru aparate, apoi rămîn doar cu unul sau două şi atunci trebuie să se concentreze în această direcţie, să ştie cît pot progresa.
- Şi al treilea factor?
- Este motivaţia. Capacitatea de a se implica în pregătire dintr-o altă postură. În momentul în care termină liceul, multe gimnaste se opresc pentru că intervine impactul adus de acea liniştire din punctul de vedere al activităţii şcolare. Ele se autoevaluează atunci. Văd ce au în spate, rezultate, rentă viageră eventual, şi se gîndesc ce ar mai putea face. E o decizie pe care, uneori, nu o pot lua singure, au nevoie de suportul celor din jur, al familiei. Se gîndesc dacă vor mai fi capabile să repete rezultatele anterioare sau vor fi, pur şi simplu, membre ale echipei. Asta contează şi prin prisma beneficiilor financiare.
- În concluzie, e o decizie dificil de luat.
- Da, pentru că e vorba de lupta cu sine, dar şi cu generaţiile care vin din urmă. De aceea puţine gimnaste, doar cinci de la Nadia încoace, au găsit motivaţia să continue.
Fostul antrenor coordonator al lotului de gimnastică, Octavian Belu, crede că e nevoie de sănătate, de motivaţie şi de capacitate de progres pentru a face două Olimpiade
- Domnule Belu, toate gimnastele române prezente la Beijing au spus că vor să ajungă şi la Londra. Credeţi că e posibil?
- Mie mi-ar plăcea ca, dacă nu toate, măcar două-trei dintre ele să fie în echipă în 2012. :) E foarte greu însă şi sînt însă cîţiva factori care influenţează o asemenea decizie.
- Care ar fi aceştia?
- În primul rînd, starea de sănătate, care este limitativă. Apoi, posibilitatea de progres. Antrenorii împreună cu arbitrele noastre internaţionale pot face o evaluare în acest sens, în funcţie şi de codul de punctaj, care se va modifica din nou la anul. Există sportive care pornesc făcînd patru aparate, apoi rămîn doar cu unul sau două şi atunci trebuie să se concentreze în această direcţie, să ştie cît pot progresa.
- Şi al treilea factor?
- Este motivaţia. Capacitatea de a se implica în pregătire dintr-o altă postură. În momentul în care termină liceul, multe gimnaste se opresc pentru că intervine impactul adus de acea liniştire din punctul de vedere al activităţii şcolare. Ele se autoevaluează atunci. Văd ce au în spate, rezultate, rentă viageră eventual, şi se gîndesc ce ar mai putea face. E o decizie pe care, uneori, nu o pot lua singure, au nevoie de suportul celor din jur, al familiei. Se gîndesc dacă vor mai fi capabile să repete rezultatele anterioare sau vor fi, pur şi simplu, membre ale echipei. Asta contează şi prin prisma beneficiilor financiare.
- În concluzie, e o decizie dificil de luat.
- Da, pentru că e vorba de lupta cu sine, dar şi cu generaţiile care vin din urmă. De aceea puţine gimnaste, doar cinci de la Nadia încoace, au găsit motivaţia să continue.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
