Articol de GSP - Publicat miercuri, 07 ianuarie 2009 00:00
Alina Dumitru a păşit ieri pentru prima dată pe tatami după Beijing. Campioana le-a vorbit sportivilor mai tineri despre victoria olimpică
150 de zile trecuseră de la ultima reprezentaţie sportivă a Alinei Dumitru. Şi ce reprezentaţie! O semifinală de vis, cîştigată în faţa legendei vii a judo-ului japonez, Ryoko Tani, şi aur olimpic după ippon la cubaneza Yanet Bermoy.
Alina a reluat ieri pregătirile la Cluj, în sala unde a vărsat litri de sudoare pentru aurul olimpic. A păşit pe tatami cu acelaşi zîmbet care i-a cucerit pe chinezi, zîmbetul de campioană. La comanda sa, peste 70 de judoka au strigat salutul începutului de lecţie: "Sensei rei" (în traducere Spre Maestru).
"Cum să devii campion olimpic" a fost tema primului antrenament pe 2009 pentru cadeţii, juniorii şi seniorii lotului olimpic de judo. Profesoara Alina Dumitru şi-a intrat în rol. "În spatele performanţei de la Beijing stau multe sacrificii, multe nopţi nedormite, o sumedenie de ore petrecute în sala de antrenament, oboseală fizică şi psihică. Însă toate acestea au meritat. Nimic nu se compară cu sentimentul trăit pe cea mai înaltă treaptă a podiumului Jocurilor Olimpice", au fost cuvintele rostite de Alina. Medalia ei de aur a devenit apoi material didactic pentru ceilalţi sportivi prezenţi în sală. Fiecare a atins-o pentru o clipă cu propriile mîini. "Simt că peste cîţiva ani şi eu trebuie să am acasă această medalie", spune Larisa Florian (13 ani), una dintre cele mai tinere speranţe ale judo-ului românesc. "Trebuie să muncesc la fel de mult ca Alina, să am şi eu o aşa medalie strălucitoare", rosteşte şi Victoria Baicea (15 ani). Cu asemenea exemplu, totul e posibil!
Florin Lascău, secretar general FRJ
"Dacă va mai obţine judo-ul românesc aur olimpic? Nu cred. Îmi doresc"
Florin Bercean, antrenor lot olimpic
"Pe Everest nu poate urca oricine. Toată lumea îşi doreşte, dar eu nici măcar nu încerc. Aşa e şi la noi, la judo. Everestul e al unor oameni de excepţie şi să sperăm că vom mai avea sportivi ca Alina Dumitru"
Să umple golul
În 2009, Alina vrea să cîştige medalia de aur mondială, singura care îi lipseşte din palmares
- Alina, cum a fost perioada de după revenirea de la Beijing?
- A fost destul de încărcată. Am crezut că o să reuşesc să mă odihnesc, dar nu a fost aşa. Asta mi-am propus, să-mi iau o pauză, dar între timp au apărut alte activităţi.
- Cum vor fi primele antrenamente după aceaste cinci luni de absenţă?
- O să încep încet fiindcă mi-e foarte greu. Nu am cum să uit procedeele sau tehnicile, dar este greu deoarece nu vreau să mă suprasolicitez, să fac febră musculară şi să nu mă mai pot ridica din pat.
- A fost 2008 cel mai bun an al tău din carieră?
- Da. Este cel mai bun an al meu. Am ieşit campioană europeană pentru a cincea oară consecutiv şi apoi campioană olimpică.
Alina Dumitru a păşit ieri pentru prima dată pe tatami după Beijing. Campioana le-a vorbit sportivilor mai tineri despre victoria olimpică
150 de zile trecuseră de la ultima reprezentaţie sportivă a Alinei Dumitru. Şi ce reprezentaţie! O semifinală de vis, cîştigată în faţa legendei vii a judo-ului japonez, Ryoko Tani, şi aur olimpic după ippon la cubaneza Yanet Bermoy.
Alina a reluat ieri pregătirile la Cluj, în sala unde a vărsat litri de sudoare pentru aurul olimpic. A păşit pe tatami cu acelaşi zîmbet care i-a cucerit pe chinezi, zîmbetul de campioană. La comanda sa, peste 70 de judoka au strigat salutul începutului de lecţie: "Sensei rei" (în traducere Spre Maestru).
"Cum să devii campion olimpic" a fost tema primului antrenament pe 2009 pentru cadeţii, juniorii şi seniorii lotului olimpic de judo. Profesoara Alina Dumitru şi-a intrat în rol. "În spatele performanţei de la Beijing stau multe sacrificii, multe nopţi nedormite, o sumedenie de ore petrecute în sala de antrenament, oboseală fizică şi psihică. Însă toate acestea au meritat. Nimic nu se compară cu sentimentul trăit pe cea mai înaltă treaptă a podiumului Jocurilor Olimpice", au fost cuvintele rostite de Alina. Medalia ei de aur a devenit apoi material didactic pentru ceilalţi sportivi prezenţi în sală. Fiecare a atins-o pentru o clipă cu propriile mîini. "Simt că peste cîţiva ani şi eu trebuie să am acasă această medalie", spune Larisa Florian (13 ani), una dintre cele mai tinere speranţe ale judo-ului românesc. "Trebuie să muncesc la fel de mult ca Alina, să am şi eu o aşa medalie strălucitoare", rosteşte şi Victoria Baicea (15 ani). Cu asemenea exemplu, totul e posibil!
Florin Lascău, secretar general FRJ
"Dacă va mai obţine judo-ul românesc aur olimpic? Nu cred. Îmi doresc"
Florin Bercean, antrenor lot olimpic
"Pe Everest nu poate urca oricine. Toată lumea îşi doreşte, dar eu nici măcar nu încerc. Aşa e şi la noi, la judo. Everestul e al unor oameni de excepţie şi să sperăm că vom mai avea sportivi ca Alina Dumitru"
Să umple golul
În 2009, Alina vrea să cîştige medalia de aur mondială, singura care îi lipseşte din palmares
- Alina, cum a fost perioada de după revenirea de la Beijing?
- A fost destul de încărcată. Am crezut că o să reuşesc să mă odihnesc, dar nu a fost aşa. Asta mi-am propus, să-mi iau o pauză, dar între timp au apărut alte activităţi.
- Cum vor fi primele antrenamente după aceaste cinci luni de absenţă?
- O să încep încet fiindcă mi-e foarte greu. Nu am cum să uit procedeele sau tehnicile, dar este greu deoarece nu vreau să mă suprasolicitez, să fac febră musculară şi să nu mă mai pot ridica din pat.
- A fost 2008 cel mai bun an al tău din carieră?
- Da. Este cel mai bun an al meu. Am ieşit campioană europeană pentru a cincea oară consecutiv şi apoi campioană olimpică.
- Ce îţi doreşti în 2009?
- De la 2009 aştept titlul de campioană mondială care îmi lipseşte din palmares. Acesta e obiectivul meu principal. La Europenele din luna aprilie nu ştiu dacă voi participa. Abia am reînceput pregătirile şi prezenţa mea va depinde de cum o să mă simt.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
Irina Begu s-a căsătorit cu antrenorul ei, fost jucător cunoscut de tenis
