Articol de GSP - Publicat miercuri, 07 martie 2012 00:00 / Actualizat miercuri, 07 martie 2012 13:09
Reprezentativa naţională de rugby a României joacă, sîmbătă, cel mai important meci din Cupa Europeană a Naţiunilor. După victoriile din acest an, cu Portugalia şi cu Rusia, ”stejarii” luptă pentru locul întîi în partida cu Georgia, partidă care se va desfăşura pe stadionul ”Arcul de Triumf” din Capitală, de la ora 17:00 şi va fi transmisă în direct pe GSP TV şi liveVIDEO pe GSP.RO.
Înaintea meciului cu liderul grupei, unul dintre cititorii fideli ai site-ului GSP.RO şi un împătimit fan al rugby-ului, Grigore Ţirli, a scris despre importanţa confruntării de sîmbătă, despre spiritul de lupta al ”stejarilor”, dar şi despre cum poate ajuta rugby-ul la îmbunătăţirea imaginii sportului românesc în lume.
Citeşte mai jos textul!
Decît să plîngă mămuca, mai bine să plîngă Mamuka!
”De peste 20 ani, societatea româneasca încearcă să se regăsească, să-şi redescopere valorile şi implicit să-şi recunoască defectele, ancestrale sau dobîndite. Sportul românesc are aceeaşi tendinţă, mai mult chiar, pare să nu-şi fi revenit complet din tranziţia bruscă de la statutul de finanţat de către stat, la cel de qvasicerşetor. Printre sporturile de echipă, rugby-ul este poate cel mai văduvit de sprijin, subzistă, se încăpăţânează să nu moară, aşa cum de ceva timp i se prezice chiar de către iubitorii săi.
Fiind susţinut financiar aproape simbolic după 1989, regresul constatat pare o consecinţă logică. Peste toate neajunsurile, cel mai mult doare incapacitatea celor ce ne conduc de a întrezări avantajele majore în materie de reprezentare internaţională pe care rugby-ul le poate aduce României. An de an, asistăm la spectacolul extraordinar oferit de Turneul celor 6 Naţiuni, la etalarea de forţă, curaj şi mândrie de care dau dovadă echipele acestor ţări, iar gîndul că în locul italienilor puteam fi noi, face ca frustrarea să fie imensă.
Sîmbătă, 10 martie, România îşi va juca titlul neoficial de stăpîn răsăritean al Europei. Ne batem pentru asta cu Georgia, o naţiune mică, însă mîndră şi extrem de dîrză. Gruzinii au înţeles rapid ce impact extraordinar de imagine are o echipă naţională care poate ridica pretenţii în faţa granzilor din primul eşalon valoric mondial şi ca atare, astăzi rugby-ul este sport naţional în Georgia. Noi n-am vrut să pricepem ce capital imens de popularitate am fi putut cîştiga în lume prin intermediul acestui nobil sport iar astăzi viitorul rugby-ului românesc pare de-a dreptul sumbru.
După ce am pierdut ultimele două întîlniri, georgienii vin să ne dea lovitura de graţie. Vin cu artileria grea, cu cei mai consacraţi jucători. Printre ei, uriaşul Mamuka Gorgodze, un adevărat spărgător de apărări. Este clar pentru toată lumea, vor să încheie socotelile cu noi, să ne închidă gura, să le recunoaştem supremaţia în estul Europei. Băieţii noştri sînt conştienţi de asta, nu e nevoie să le-o spună nimeni, presiunea fiind imensă pe umerii lor.
Esenţa rugby-ului rezidă tocmai în impactul teribil din mijlocul grămezii, acolo unde privirile oponenţilor parcă scapără scântei. Iar grămada României în zilele sale bune este literalmente de neoprit, am văzut asta cu Scoţia la Mondiale, dar şi în ultimul meci, cînd i-am umilit pe ruşi acasă la ei.
Noi mai avem un as în mânecă, pe Hari Dumitraş. Dacă baieţii pot revedea ultima victorie contra Franţei, repurtată la Auch în 90 sau meciurile de la Cupa Mondială din 91, atunci n-au cum să nu reţină figura încrîncenată a lui Hari, dorinţa imensă de victorie ce i se citea pe chip. Aceeaşi atitudine vor trebui să arate sîmbătă, altfel n-avem nici o şansă să învingem. Mulţi vor spune că nu e bine să trăim din amintiri, dar cum construim prezentul şi viitorul, fără a ne inspira din trecut, cu bunele şi cu relele sale?
Baieţii noştri au valoare, este incontestabil, ne trebuie doar mai multă încredere în propriile puteri, iar aceasta se obţine prin victorii, păşind pe teren precum gladiatorii. Avem nevoie de această victorie ca de aer, pentru a ne gîndi la viitor cu mai mult optimism.
Va fi o bătălie pe viaţă şi pe moarte a pachetelor de înaintare şi chiar dacă nu o spune nimeni făţiş, din tabăra lor ori a noastră, va fi o luptă formidabilă între cei doi coloşi, Valentin Ursache şi Mamuka Gorgodze. În sinea lui, sînt sigur că Valentin e conştient de speranţele pe care cu toţii ni le punem în meciul de sîmbătă, iar din cîte îl ştiu, filozofia lui e foarte simplă: decît să plîngă mămuca, mai bine să plîngă Mamuka!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
