Articol de Luminiţa Paul - Publicat joi, 08 octombrie 2015 11:05
Ajung acasă, e deja beznă. Am ratat. Se întîmplă. Meciul de rugby s-a încheiat de 5 minute. Panică. Ce s-o fi întîmplat? Degetele tastează singure o adresă în bara de sus: www.facebook.com.
"Cea mai mare revenire din istoria Cupei Mondiale. Bravo, Romania!!!", scrie un prieten, lîngă share-ul unui album de fotografii de pe site-ul oficial. Macovei înscriind un eseu, mingea ţuguiată înfiptă în gazonul ud de ploaie. Dedesubt însă, văd cu o tresărire: "Canada-ROMÂNIA 8-0 la pauză. Nu jucăm nimic, tati…", spune alt prieten şi cred, ştiu că se pricepe. Confuzie. Hai, zic, să încercăm puţină cronologie. "Stejarii n-au mîncat azi. Poate după pauză :-((((". Simt în cuvinte dezamăgirea altui amic. Creşte. "Tare urîtă repriza de la Leicester şi nu cred că e de la ploaie. Putem învinge în continuare. Depinde de cît de rezistenţi vor fi arţarii pînă la sfîrşit", încă o voce care descrie prima jumătate.
Şi apoi… nimic. Pînă la sfîrşit. 40 de minute de încordare comprimate într-unul de scroll. Şi se rupe cortina. "Victorieeee!!!" Parcă aud strigătul în propriul timpan. Curg laudele, se revarsă emoţia. "Băieţii, ca stejarii!!!:-)", se bucură alt prieten. Confuzia încă nu s-a risipit. "Am văzut şi eu un scor acum ceva vreme şi era 8-0 pentru ăilalţi... se întîmplă o minune?!?!", e întrebat. "Au condus cu 15-0. Am revenit!:-)))", vine răspunsul vioi. "Supărat la pauză, vesel la final! Încă avem rugby, tati!!!" "Bravo, STEJARII! Hai, România!" şi "Speranţa nu moare niciodată". Zîmbesc în minte pentru amicul care ştie acum că stejarii au mîncat după pauză. "Am bătut, tati! INCREDIBIL! Ăsta e rugby, Stejarilor, ce aţi jucat în repriza a doua! Bravo! Sînt mîndru de voi!", completează cel care ştie despre ce vorbeşte.
"Mîndrie! Oakstraordinary! Extraordinarii!", scrie frate-miu. Ştiu că încă îl doare piciorul, ştiu că a văzut meciul. Dar nu sînt singură. "Biggest comeback in Rugby World Cup History... Tocmai meciul ăsta l-am pierdut:-((", suspină altcineva. "A fost extraordinar! Mi-au dat lacrimile de emoţie", i se răspunde imediat. Clipul cu Surugiu plîngînd şi aplaudînd umple news feed-ul. Emoţie concentrată. E bun şi facebook-ul. Dar mai bine îl sun pe frate-miu. Şi mai bine, data viitoare mă uit la meci.
P.S. Orice asemănare cu posturi reale ale prietenilor nu este întîmplătoare.
Ajung acasă, e deja beznă. Am ratat. Se întîmplă. Meciul de rugby s-a încheiat de 5 minute. Panică. Ce s-o fi întîmplat? Degetele tastează singure o adresă în bara de sus: www.facebook.com.
"Cea mai mare revenire din istoria Cupei Mondiale. Bravo, Romania!!!", scrie un prieten, lîngă share-ul unui album de fotografii de pe site-ul oficial. Macovei înscriind un eseu, mingea ţuguiată înfiptă în gazonul ud de ploaie. Dedesubt însă, văd cu o tresărire: "Canada-ROMÂNIA 8-0 la pauză. Nu jucăm nimic, tati…", spune alt prieten şi cred, ştiu că se pricepe. Confuzie. Hai, zic, să încercăm puţină cronologie. "Stejarii n-au mîncat azi. Poate după pauză :-((((". Simt în cuvinte dezamăgirea altui amic. Creşte. "Tare urîtă repriza de la Leicester şi nu cred că e de la ploaie. Putem învinge în continuare. Depinde de cît de rezistenţi vor fi arţarii pînă la sfîrşit", încă o voce care descrie prima jumătate.
Şi apoi… nimic. Pînă la sfîrşit. 40 de minute de încordare comprimate într-unul de scroll. Şi se rupe cortina. "Victorieeee!!!" Parcă aud strigătul în propriul timpan. Curg laudele, se revarsă emoţia. "Băieţii, ca stejarii!!!:-)", se bucură alt prieten. Confuzia încă nu s-a risipit. "Am văzut şi eu un scor acum ceva vreme şi era 8-0 pentru ăilalţi... se întîmplă o minune?!?!", e întrebat. "Au condus cu 15-0. Am revenit!:-)))", vine răspunsul vioi. "Supărat la pauză, vesel la final! Încă avem rugby, tati!!!" "Bravo, STEJARII! Hai, România!" şi "Speranţa nu moare niciodată". Zîmbesc în minte pentru amicul care ştie acum că stejarii au mîncat după pauză. "Am bătut, tati! INCREDIBIL! Ăsta e rugby, Stejarilor, ce aţi jucat în repriza a doua! Bravo! Sînt mîndru de voi!", completează cel care ştie despre ce vorbeşte.
"Mîndrie! Oakstraordinary! Extraordinarii!", scrie frate-miu. Ştiu că încă îl doare piciorul, ştiu că a văzut meciul. Dar nu sînt singură. "Biggest comeback in Rugby World Cup History... Tocmai meciul ăsta l-am pierdut:-((", suspină altcineva. "A fost extraordinar! Mi-au dat lacrimile de emoţie", i se răspunde imediat. Clipul cu Surugiu plîngînd şi aplaudînd umple news feed-ul. Emoţie concentrată. E bun şi facebook-ul. Dar mai bine îl sun pe frate-miu. Şi mai bine, data viitoare mă uit la meci.
P.S. Orice asemănare cu posturi reale ale prietenilor nu este întîmplătoare.
