Articol de Teodor Biriş - Publicat vineri, 16 iulie 2010 00:00
Alexandru Bogdan Grădinaru s-a stins din viaţă ieri dimineaţă, în urma unui stop cardio-respirator. Rugby. Sportivul în vîrstă de numai 19 ani suferise un accident în timpul unui meci pe 31 martie, rămînînd paralizat de la piept în jos.
Episodul 1
Miercuri, 31 martie. Dimineaţă. Alexandru Bogdan Grădinaru era un rugbyst în vîrstă de 19 ani care aştepta să-şi facă debutul în campionatul intern. Era tînăr, puternic, încrezător. Voia să joace. Chiar şi doar cîteva minute.
Episodul 2
Miercuri, 31 martie. La prînz. Alex juca, în fine, pentru echipa sa, Universitatea Arad, care întîlnea pe Baia Mare în prima etapă. Mai erau 10 minute de joc cînd s-a produs dezastrul. După un placaj, a fost prins într-o poziţie răsucită, iar grămada s-a prăbuşit peste el. "Mă doare umărul rău de tot!", a apucat să spună. A fost scos în afara terenului pe targă.
Episodul 3
Miercuri, 31 martie. Seară. Alexandru Bogdan Grădinaru era un tînăr paralizat de la piept în jos. Suportase o intervenţie chirurgicală de 7 ore, la Spitalul de Urgenţă "Casa Austria" din Timişoara. Diagnosticul? Dur, dureros, vehement: tetraplegie la nivelul C5, leziune medulară complexă, luxaţie de gradul 3 la C4 şi C5. Pentru Alex începea calvarul.
Timp de trei luni şi jumătate, rugbystul a luptat în fiecare clipă. A sperat că o nouă operaţie, în Germania, îl va salva. Îl va reda vieţii, familiei, lumii, poate chiar şi sportului. Părinţii au sperat şi ei alături de el.
Pe 9 aprilie a făcut însă primul stop cardio-respirator, din cauza unei infecţii la plămîni apărute pe fondul unei capacităţi respiratorii proprii de numai 35 la sută. A fost stabilizat şi conectat la aparate.
Cinci zile mai tîrziu a suferit un nou stop cardio-respirator. A apărut şi febra, motivul fiind stafilococul pe care l-a contractat în spitalul timişorean. Apoi un uşor blocaj renal.
Pe 26 aprilie veştile erau mai bune: reuşise să mănînce mîncare gătită, supă şi piure, pentru prima dată de la accident.
La începutul lui mai, tabloul se luminase puţin. Alex putea sta şi o oră fără aparate, respirînd prin forţe proprii. I s-au făcut RMN-uri la coloană şi s-a văzut că măduva nu era secţionată. Şi el, şi familia aşteptau plecarea la o clinică de la Viena, pentru o nouă intervenţie chirurgicală pe coloană.
Pe 21 iunie a reapărut infecţia pulmonară. O zi mai tîrziu a fost transferat de la Timişoara la Oradea, la spitalul particular Pelicanul. Salvarea a costat 1.200 de euro, fiecare zi de spitalizare alţi 350.
În decurs de o săptămînă, a făcut alte patru stopuri cardio-respiratorii. Infecţia nu ceda, plămînii erau tot mai obosiţi.
Sfîrşit.
15 iulie. Dimineaţa devreme. Ora 5:40. Alexandru Bogdan Grădinaru nu mai e. Încă un stop cardio-respirator, în urma căruia nu a mai putut fi resuscitat. Ce ciudat sună termenii medicali... "În contextul unei bronhopneumonii mixte, fungice şi bacteriene, neresponsivă la tratament...". S-a stins la doar cîteva minute după ce a sosit la spital mama lui.
Acum trei luni şi jumătate era un băiat care voia să joace rugby. A apucat să intre doar o jumătate de oră pe teren. Avea 19 ani.
AI UN PONT? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
