Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat vineri, 26 aprilie 2013 00:00 / Actualizat vineri, 26 aprilie 2013 10:37
Doar trei cupe are expuse în casă francezul: cel de la Marsilia, care a fost primul, cel de la Hamburg şi cel de la BRD Trophy
Cele 12 luni trecute de la ediţia anterioară a turneului nu l-au schimbat deloc pe Gilles. E la fel de vorbăreţ, de haios, de spontan. Chiar dacă a jucat miercuri seară un meci de aproape 3 ore. Nu trece prin cea mai bună perioadă a carierei lui, însă caută remedii, iar la Bucureşti se simte aproape ca acasă, aici îşi regăseşte energia. "Ştiu la perfecţie Terenul Central. Acesta e turneul la care am adunat cele mai multe victorii, îmi place atmosfera", a spus francezul în vîrstă de 28 de ani. A mai spus şi că ţine trofeul bucureştean la loc de cinste, că nu ţine neapărat ca băiatul lui să joace tenis şi că nu şi-ar mai dori un meci de 4 ore şi 43 de minute cu Gael Monfils, precum cel de la Australian Open.
- Gilles, am văzut imagini cu băieţelul tău, Timothé, jucînd tenis. E stîngaci!
- (zîmbeşte) De fapt, loveşte şi cu stînga, şi cu dreapta! Depinde cum îi vine mingea. E fantastic cum reuşeşte să facă acest lucru, cu atît mai mult cu cît eu nu i-am arătat nimic. Are 2 ani şi jumătate şi uneori e supărat pe rachetă, cînd nu vine tata acasă, iar alteori, cînd călătoreşte cu mine la turnee, vrea să facă exact ce fac eu. Nu ţin neapărat să joace tenis, mulţi copii nici nu vor să audă de meseria părinţilor, dar dacă îi va plăcea, asta e!
- Dacă ai şti că urmează să joci încă un meci cu Gael Monfils precum cel de la Australian Open, de anul acesta, ce-ai zice?
- Din fericire, la celelalte turnee se joacă "cel mai bun din trei seturi", aşa că sîntem salvaţi. E foarte dificil să joci cu Gael, punctele sînt lungi, ţine mingea mult în joc şi e greu să-i faci punct. Iar dacă încerci să fii agresiv, să vii la fileu, dacă atacul tău e bun, passing-shotul lui va fi şi mai bun. Aşa că trebuie să construieşti, să ai răbdare. Cu siguranţă însă n-aş fi putut să am un asemenea meci cu Ivo Karlovici!
- Unde ţii cupa de cristal de la Bucureşti, pe care ai luat-o definitiv acasă după cele trei victorii?
- Oooo, e pusă bine! Chiar în living. Am doar trei trofee expuse acolo. Cel de la Bucureşti, pentru că n-am reuşit nicăieri în altă parte să cîştig atît de multe meciuri. Nici nu vă închipuiţi cît de important e pentru un jucător să cîştige un turneu de mai multe ori! Cel de la Marsilia, pentru că a fost primul din cariera mea. Şi cel de la Hamburg, pentru că este foarte simpatic, e un ventilator stilizat.
- Eşti de ceva vreme fără antrenor. Vei continua aşa, te simţi bine?
- Sînt în continuare fără antrenor, dar nu pentru multă vreme. Am vrut să fiu singur o vreme ca să fiu mai relaxat. Credeam că-mi va fi mai uşor să fac unele lucruri dacă sînt pe picioarele mele. Acum mi-am dat seama că am nevoie de cineva care să fie lîngă mine, am probleme tehnice pe care nu le pot lucra singur, aş vrea uneori să vorbesc cu cineva şi nu am cu cine. De aceea ţin totul în mine şi nu e bine, nu mi se potriveşte. Aşa că sînt în căutarea unui antrenor.
- Mama ta, Mireille, e medic. Te-a tratat vreodată pentru vreo afecţiune?
- (devine serios) Nu, niciodată. (zîmbeşte în colţul gurii) Cînd eram mic, mama era de părere că trebuie să mergi la şcoală şi dacă eşti bolnav. Da, nu puteai să lipseşti. N-am putut s-o păcălesc niciodată.
10 turnee a cîştigat Gilles Simon în carieră, dintre care cinci pe zgură
6 e locul cel mai bun ocupat de francez în clasamentul ATP, în 2009
