Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat sambata, 26 aprilie 2014 00:00 / Actualizat vineri, 25 aprilie 2014 23:47
Fratele mai mare al lui Andy Murray şi partenerul său australian joacă de mai bine de un an împreună şi se înţeleg foarte bine pe teren şi în afara lui.
Primul apare John. E blond, are ochi albaştri şi un zîmbet luminos. Cînd începe să vorbească însă, accentul australian frapează şi te face să ciuleşti urechile. E departe de casă, acolo unde a dat o fugă în a doua săptămînă a turneului de la Miami şi unde va ajunge din nou, cel mai probabil, după US Open.
Apare şi Jamie. E şaten, cîrlionţat, cu pistrui şi ochi căprui. Cînd începe să vorbească, avem o mostră de accent scoţian. Cei doi sînt perechea favorită numărul 4 de la Bucureşti, ocupă locul 28 în clasamentul anului, au trei titluri împreună şi se antrenează la Londra. Îşi doresc să se califice la Turneul Campionilor, de care au fost aproape anul trecut.
- Cum aţi ajuns să jucaţi împreună?
John Peers: Primul turneu la care am participat a fost anul trecut, în februarie, la Montpellier. Jamie mă abordase după Australian Open, am constatat că avem un program asemănător. Apoi, ne-a mers foarte bine, anul trecut am cîştigat trei titluri, am mai jucat o finală şi am fost aproape să ne calificăm la Turneul Campionilor de la Londra.
Jamie Murray: Într-adevăr, a doua jumătate a anului trecut a fost foarte bună, am cîştigat multe meciuri şi aveam o bază solidă pentru începutul acestui sezon. Din păcate, a intervenit o accidentare a mea la spate şi, timp de două-trei luni, n-am putut juca împreună. Acum, sperăm să recuperăm şi să ne calificăm anul acesta la Londra.
- Ce calitate apreciezi cel mai mult la partenerul tău?
JP: Pentru mine este de mare ajutor să am alături pe cineva care ştie atît de bine jocul, mai ales cel de dublu. Avem stiluri diferite, de aceea ne completăm foarte bine. Jamie e foarte bun la fileu, iar eu sînt mai puternic din spatele terenului. În plus, petrecem mult timp împreună şi în afara terenului, sîntem buni prieteni.
JM: E un partener grozav, sîntem de vîrste apropiate şi ne înţelegem foarte bine. John aduce multă energie pe teren, are un serviciu excelent, unul dintre cele mai puternice din circuit, şi mereu e dispus să înveţe ceva nou.
- Un australian şi un scoţian, cum vă descurcaţi cu accentul celuilalt?
JP: (rîde) E mai greu pentru Jamie, eu m-am obişnuit mai repede.
- Jamie, ai un frate, Andy, care e jucător de tenis, John, tu ai o soră, Sally, de asemenea jucătoare de tenis. Voi însă sînteţi interesaţi şi de alte sporturi?
JM: Îmi place golful, aveam un teren la un minut de mers de casa noastră şi exersam acolo. De fapt, cînd eram mic, am încercat multe sporturi, un pic de cricket, chiar şi fotbal. Bunicul nostru a jucat la Hibernians şi de aceea şi acum ţin cu ei. Şi cu Manchester United! (zîmbeşte)
JP: Şi mie îmi place golful, dar n-am prea mult timp să exersez. Încerc să înţeleg fotbalul european, încă sînt legat foarte mult de cel australian.
- E prima dată cînd sînteţi la Bucureşti, aţi apucat să vedeţi un pic oraşul?
JM: Am ajuns devreme, de vinerea trecută, şi am avut timp să ne plimbăm. Din păcate, week-end-ul trecut totul era închis pentru că era sărbătoare. Am mers prin centru împreună cu soţia mea şi cu John, am văzut clădirea aceea mare, Casa Poporului, dar şi Palatul Regal şi Muzeul Naţional de Artă. Ne-ar fi plăcut să le şi vizităm, poate la anul.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
