Cinci întrebări cu Lukas Rosol: "Victoria cu Nadal nu mi-a schimbat cariera"

Aţi crezut că are ochi albaştri? Nu, sînt verzi cu irizări de galben. Vorbeşte repede, într-o engleză curată, fără accent. Acesta apare doar cînd pronunţă numele antrenorului şi al preparatorului fizic, ambii cehi. Lukas Rosol a căpătat faimă instantanee după ce l-a învins anul trecut pe Rafael Nadal în turul secund la Wimbledon. Nu e însă singurul lucru interesant în ceea ce-l priveşte.

- Lukas, lumea încă te numeşte "Călăul lui Nadal". Crezi că va rămîne ca o etichetă pe cariera ta?
- Aşa e, oamenii vorbesc în continuare despre acel meci, deşi au trecut multe luni. Mă întreabă cum a fost, mă felicită, dar pentru mine e deja istorie. Şi nu cred că mi-a schimbat în vreun fel cariera. Am nevoie de mai multe asemenea meciuri.

- Ai 1,96 metri. E înălţimea un avantaj sau nu în tenisul actual?
- Cred că e un avantaj. Singura problemă e deplasarea pe teren, de aceea lucrez în mod special la jocul de picioare. E un drum lung de străbătut, însă îi am alături pe antrenorul meu, Slava Dosedel, şi pe preparatorul fizic Jinec Fromil să mă îndrume.

- Vii din Cehia şi îţi place hocheiul. Ai o echipă favorită?
- Am şi jucat hochei cînd eram mic. Mama chiar era instructor de patinaj. De fapt, toată lumea din familia mea a avut tangenţe cu gheaţa. Sînt suporterul celor de la Lev Praga şi merg cît pot de des la meciuri, mai ales că patinoarul unde joacă ei e la 10 minute de apartamentul meu.

- Dacă te-ar întreba cineva ce e interesant de văzut în Praga, ce i-ai recomanda?
- Sînt multe locuri frumoase, podul Carol, muzeele, e un oraş cu multă istorie. Eu m-am născut la Brno, dar locuiesc în Praga de 4 ani şi încă nu am reuşit să văd toate lucrurile frumoase de acolo.

- Ai un tatuaj pe gamba stîngă. Ce simbolizează?
- Vine din Noua Zeelandă, e un simbol maori, o mască cu ochi şi nas. Practic, e imaginea finală din dansul hakka pe care îl execută ei la meciurile de rugby. L-am făcut acum 2 ani, a durat ceva pînă a fost gata, cam 3 ore, şi a fost destul de dureros. Dar nu e singurul, mai am un şarpe pe deltoidul drept.