Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat joi, 25 aprilie 2013 00:00 / Actualizat miercuri, 24 aprilie 2013 21:57
La 10 luni după ce l-a eliminat pe Rafa la Wimbledon, cehul încă primeşte felicitări pentru acel meci. El spune însă că are nevoie de mai multe asemenea succese.
Aţi crezut că are ochi albaştri? Nu, sînt verzi cu irizări de galben. Vorbeşte repede, într-o engleză curată, fără accent. Acesta apare doar cînd pronunţă numele antrenorului şi al preparatorului fizic, ambii cehi. Lukas Rosol a căpătat faimă instantanee după ce l-a învins anul trecut pe Rafael Nadal în turul secund la Wimbledon. Nu e însă singurul lucru interesant în ceea ce-l priveşte.
- Lukas, lumea încă te numeşte "Călăul lui Nadal". Crezi că va rămîne ca o etichetă pe cariera ta?
- Aşa e, oamenii vorbesc în continuare despre acel meci, deşi au trecut multe luni. Mă întreabă cum a fost, mă felicită, dar pentru mine e deja istorie. Şi nu cred că mi-a schimbat în vreun fel cariera. Am nevoie de mai multe asemenea meciuri.
- Ai 1,96 metri. E înălţimea un avantaj sau nu în tenisul actual?
- Cred că e un avantaj. Singura problemă e deplasarea pe teren, de aceea lucrez în mod special la jocul de picioare. E un drum lung de străbătut, însă îi am alături pe antrenorul meu, Slava Dosedel, şi pe preparatorul fizic Jinec Fromil să mă îndrume.
- Vii din Cehia şi îţi place hocheiul. Ai o echipă favorită?
- Am şi jucat hochei cînd eram mic. Mama chiar era instructor de patinaj. De fapt, toată lumea din familia mea a avut tangenţe cu gheaţa. Sînt suporterul celor de la Lev Praga şi merg cît pot de des la meciuri, mai ales că patinoarul unde joacă ei e la 10 minute de apartamentul meu.
- Dacă te-ar întreba cineva ce e interesant de văzut în Praga, ce i-ai recomanda?
- Sînt multe locuri frumoase, podul Carol, muzeele, e un oraş cu multă istorie. Eu m-am născut la Brno, dar locuiesc în Praga de 4 ani şi încă nu am reuşit să văd toate lucrurile frumoase de acolo.
- Ai un tatuaj pe gamba stîngă. Ce simbolizează?
- Vine din Noua Zeelandă, e un simbol maori, o mască cu ochi şi nas. Practic, e imaginea finală din dansul hakka pe care îl execută ei la meciurile de rugby. L-am făcut acum 2 ani, a durat ceva pînă a fost gata, cam 3 ore, şi a fost destul de dureros. Dar nu e singurul, mai am un şarpe pe deltoidul drept.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
