Articol de Luminiţa Paul - Publicat duminica, 31 mai 2015 00:00
Asta crede Andreea că a contat în meciul de ieri cu Francesca Schiavone, pe care l-a tratat pozitiv, fără încordarea și încărcătura din cel anterior
- Andreea, cum ai abordat meciul?
- Știam că ea a cîștigat aici. A făcut și o finală în sezonul imediat următor, nu? Mă așteptam la un meci greu, dar, de asemenea, știam că sînt mai tînără și am mai multă putere.
- Ești în săptămîna a doua a unui turneu de Mare Șlem?
- Nu pot să zic că am așteptat să ajung atît de departe, dar am venit aici cu gînduri bune, cu multă energie, așa că toată lumea din echipă e fericită.
- Care a fost cheia meciului?
- Am încercat să-mi schimb un pic atitudinea azi față de meciul anterior, cînd n-am fost atît de pozitivă pe teren, am fost prea încărcată și încordată. Am încercat să-mi îmbunătățesc limbajul corpului și să mă bucur un pic mai mult de moment. Ea e plină de energie, îi place să implice tribuna, țipă, și am încercat cumva să accept și asta.
- Ai vorbit cu părinții?
- I-am rugat să stea răsfirați prin tot stadionul. A venit și fratele meu vineri. Pe mama o aud mereu. Poate să fie tribuna plină și să fie gălăgie, tot o aud. Dacă am greșit un punct… nțţț. Îl am pe creier: "Vai, ce-a făcut?! Nu, nu!". Așa face. Și am rugat-o: Vezi unde stai, să nu te văd!
- Vorbești foarte bine engleză, ai studiat în mod special?
- Vorbesc destul de fluent. Îmi place. Citesc foarte mult în engleză și vorbesc. Nu suport să ascult muzică, mai ales la căști. Da, îmi place să învăț limbi străine.
- Se schimbă lucrurile, e mai multă atenție acum, intri într-o lume în care te proiectai la un moment dat.
- Da, dar… Asta e treaba mea, să cîștig. De asta m-am antrenat atîta de la 7-8 ani. Asta trebuie să fac. Mi-am sunat bunicii după meci și bunicul, care are 70 și ceva de ani și e trecut prin viață, mi-a zis să stau cu picioarele pe pămînt și să-mi văd de treabă în continuare.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
